Mijloacele de acțiune ale pârâtului în procesul civil

In procesul civil se intersecteaza doua actiuni civile, si anume una a reclamantu-lui si una a paratului. In acest sens, paratul se poate manifesta diferit:

- Sa recunoasca pretentiile reclamantului

- Sa recunoasca dreptul dedus judecatii

- Sa formuleze contrapretentii (propriile pretentii) etc.

Aceste posibilitati vor fi enumerate in continuare sub numele tehnic de mijloace de actiune:

1. Marturisirea

Consta in recunoasterea unui fapt dedus judecatii, recunoastere care poate fi apoi opusa autorului ei.

De regula, marturisirea in procesul civil, apartinand paratului, are semnificatia unei simple probe, dar uneori are chiar semnificatia unui act juridic (Ex: Este un act juridic de recunoastere a filiatiei atunci cand paratul marturiseste paternitatea).

Marturisirea se aseamana cu achiesarea de catre parat la pretentiile reclamantu-lui, dar nu se identifica cu aceasta din cel putin doua motive: a) Marturisirea este un mijloc de proba, iar achiesarea la pretentiile reclamantu-lui este un mijloc de stingere a procesului civil. b) Uneori, acolo unde nu e admisa achiesarea (Ex: In materie de divort) este admisa marturisirea ca mijloc de proba.

Pentru a opera marturisirea trebuiesc satisfacute urmatoarele 8 exigente:

1. Marturisirea este o manifestare unilaterala de vointa facuta de catre parat, care nu presupune acordul reclamantului.

2. Marturisirea priveste un fapt dedus judecatii.

3. Marturisirea e, in principiu, irevocabila (pentru ca, uneori, ar putea fi revoca-ta, daca paratul va face dovada erorii de fapt).

4. Marturisirea, ca manifestare unilaterala de vointa, trebuie sa se faca personal, iar daca se face printr-un mandatar, acesta trebuie sa aiba o procura speciala (imputernicirea de a face din acte de dispozitie).

Prof considera ca marturisirea e un act de dispozitie.

5. Marturisirea trebuie sa provina de la o persoana capabila, in masura sa faca acte de dispozitie in procesul civil.

6. Marturisirea trebuie sa fie neechivoca, neindoielnica si neviciata (nu trebuie obtinuta prin constrangere, violenta si sa nu aiba o cauza ilicita, un obiect imoral).

7. Daca prin recunoasterea faptului, marturisirea ar putea avea consecinte asupra dreptului dedus judecatii, acest drept trebuie sa fie unul de care partea poate sa dispuna.

8. In pofida a ceea ce ar putea rezulta din cuprinsul art. 1206, C.civ. (cu privire la marturisire), uneori marturisirea e divizibila, scindabila, instanta putand sa retina o parte din marturisire si, eventual, sa inlature o alta parte.

Pentru a intelege mecanismul scindarii marturisirii, trebuie sa distingem intre cele trei forme ale acesteia:

a) Marturisirea simpla -;

Consta in recunoasterea, pur si simplu, de catre parat a faptului dedus judecatii, o astfel de marturisire nefiind scindabila, divizibila (cele-lalte doua forme pot fi scindate, fiind divizibile).

b) Marturisirea calificata -;

Consta in recunoasterea faptului, dar odata cu recu-noasterea, paratul ii atribuie o alta semnificatie juridica (Ex: Atunci cand reclaman-tul este intrebat daca recunoaste ca a primit 10 milioane imprumut, iar el recunoaste ca a primit suma, dar nu imprumut, ci ca o liberalitate, instanta va scinda marturisi-rea si va lua ca buna suma pe care a recunoscut-o paratul iar modul in care a primit-o va fi stabilit prin alte probe).