Norma juridică

Norma juridica

1.1. Definitia

Norma juridica este o norma sociala, este elementul de baza al dreptului. Orice norma juridica are in coontinutul sau expresia de vointa constienta a leguitorului referitor la cum doreste sa fie conduita oamenilor intr-un domeniu sau altul.

Regulile de conduita instituite prin norme juridice sau tipice, ele se aplica unui numar nedeterminat de cazuti atat timp cat sunt in vigoare, stabilind sau delimitand un e compotament oricarui subiect care se gaseste in situatia descrisa de norma juridica.

Indiferent de continutul sau, norma juridica este o obligatie, un ordin, este parte componenta a sistemului normativ social,ceea ce presupune ca statul nu poate practic nici teoretic sa reglementeze toate relatiile sociale tranformandu-le in relatii juridice.

Tinand seama de caracteristicile normei juridice putem arata ca norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie instituita sau acceptata de stat, a carei indeplinire se realizeaza voluntar, prin constiinta juridica a oamenilor iar la nevoie prin interventia fortei de costrangere a Statului.

1.2. Trasaturile(caracterele) normei juridice

Din definitia data rezulta urmatoarele caracteristici sau trasaturi:

• Caracterul social al normei juridice, care se desprinde din faptul ca norma se adreseaza exclusiv compotamentului uman pe care urmareste sa-l directioneze.

Caracterul social evidentiaza fatul ca norma juridica, norma de drept, prescrie drepturi si obligatii univoce sau reciproce intre participantii la viata sociala. Exprima ideea unui raport ce se leaga intre subietii activi si cei pasivi si drepturilor, adica intre persoane.

• Caracterul general

Norma juridica prescrie o conduita tipic, un etalon de comportament pe care trebuie sa-l respecte toti subiectii. S-a nascut obligatia pentru toti cetatenii de a cunoaste legea.

• Caracerul impersonal

Regula de conduita se adreseaza unor subiecte nedeterminate; subiectele se determina numai in momentul stabilirii in mod concret a relatiei juridic,printr-o manifestare umana determinata. Exista acte juridice create de autoritatile publice, uneori purtand aceeasi denumire precum actele normative, care au insa caraceter personal.

• Caracterul de repetabilitate si continuitate

El se aplica unui numar nedefinit de cazuri, de fapte, de manifestari, ori de cate ori este necesar, atata timp cat norma este in vigoare si cat timp realitatea sociala da nastere la relatii sociale de natura acelora avute in vedere de catre legiuitor in momentul edictarii normei.

Caracterul de continuitate rezida in manifestarea repetabilitatii normelor juridice care stabilesc competenta, organizarea si functionarea autoritatilor publice ale statului sau a altor mecanisme institutionale din viata sociala in sensul ca acestea continua sa se aplice indiferent cine sunt persoanele care formeaza acea autoritate.

• Caracterul obligatoriu al normelor juridice

Aceasta trasatura tine de esenta normelor, este definitorie, comparativ cu alte norme sociale. Daca norma juridica nu ar fi obligatorie si nu ar avea acopaniament cu raspunderea juridica care este parte componenta a fortei de cosntrangere statala-normele juridice-nu s-ar justifica.

Norma este “o porunca” a Statului asupa membrilor societatii ceea ce implica faptul ca, din momentul intrarii in vigoare, in mod nemijlocit, continuu si neconditionat, orice abatere de la aceste comandamente stabilite de norma,presupune o nesocotire a dreptului, a ordinii juridice sociale si implica interventia fortei de cosntrangere a statului. Daca nu ar avea un carater obligatoriu ar ramane o simpla norma sociala, fiindca iar lipsi acel element contrangator care ne face sa o respectam, sa ne compotam liberi, dar in limitele permise de lege.

1.3. Structura interna a normei juridice

a) Notiunea de structura

Prin structura intelegem in general modul cum este organizat ceva, un sistem, o parte sau un element al sistemului. Avem in vedere un dublu sens al termenului fiidnca, norma juridica face parte dintr-un sistem in acelasi timp.

In consecinta, prin structura a normei juridice se desemneaza:

• o stuctura interna, denumita si logico-juridica;

• o structura externa, denumita si tehnico-legislativa.

b) Structura interna(logico-juridica) normelor juridice

Structura interna sau logica alcatuieste partea statica, stabila a normei. Ea releva elemente intrinseci(de logica) care compun norma. In analiza structurii interne se porneste de la premisa ca norma juridica – elementul de baza al dreptului obiectiv nu trebuie sa se contrazica prin inadvertente logice, pentru a putea raspunde cerintelor bunei organizari a relatiilor sociale.

Elemetele intrinseci ce compun norma juridica sunt:

1. Ipoteza este acea parte a normei juridice care stabileste imprejurarile in care se va aplica norm ajuridica. Ea raspunde la intrebarea: “in ce imprejurari?” si “cui?” i se aplica norma juridica. In ipoteza sunt descrise conditiile, imprejurarile si faptele in prezenta carora se aplica dispozitia normei si categoria de persoane la care se opresc prevederile dispozitiei.