Obligațiile Solidare

Obligatia solidara este acel raport obligational cu pluralitate de subiecte care prezinta partcularitatea ca oricare creditor solidar poate cere plata în întregime a datoriei sau oricare debitor solidar este tinut sa execute întreaga prestatie la care are dreptul creditorul .

Obligatiile solidare sunt reglementate în art. 1034-1056 Cod civil. Ele fac parte din categoria obligatiilor indivizibile, în sensul larg al cuvântului, solidaritatea fiind o modalitate care împiedica diviziunea creantelor si datoriilor.

Solidaritatea poate fi activa, când exista mai multi creditori solidari, sau pasiva, adica între doi sau mai multi debitori.

1. Solidaritatea activa.

Art. 1034 C. civ. prevede: „Obligatia este solidara între mai multi creditori, când titlul creantei da anume drept fiecaruia din ei a cere plata în tot a creantei si când plata facuta unuia dintre creditori libereaza pe debitor”. Prin urmare, solidaritatea activa consta în aceea ca oricare creditor solidar are dreptul sa ceara debitorului comun plata întregii creante datorate, iar executarea în totalitate a prestatiilor de debitor catre numai unul dintre creditori îl libereaza de datorie fata de toti creditorii.

Solidaritatea activa poate lua nastere numai dintr-un act juridic, contract sau testament.

În raporturile dintre creditori solidari si debitorul comun, obligatia solidara produce urmatoarele efecte:

a) Oricare creditor poate pretinde debitorului plata integrala a datoriei, care îl libereaza pe debitor fata de toti creditorii comuni.

b) Debitorul poate plati datoria, la alegerea sa, oricarui creditor, atâta timp cât nu a fost chemat în judecata de catre unul dintre ei . Daca a fost chemat în judecata, debitorul poate face valabil plata numai creditorului sau sau creditorilor reclamanti.

În raporturile dintre creditorii solidari, efectele obligatiei solidare rezulta din dispozitia art. 1038, C. civ., care prevede regula potrivit careia: „Creditorul solidar reprezinta pe ceilalti cocreditori, în toate actele care pot avea efect conservarea obligatiei”. Din aceasta regula, rezulta urmatoarele efecte:

a) Daca un creditor solidar pune în întârziere pe debitor sau întrerupe prescriptia, aceasta profita si celorlalti creditori.

b) Daunele moratorii cerute debitorului de catre unul dintre creditori profita si celorlati.

c) Fiecare creditor poate primi plata datoriei în întregime si sa dea debitorului chitanta liberatorie.

d) Nici unul dintre creditori nu poate face singur acte de dispozitie – novatie, remitere de datorie, dare în plata – cu privire la întreaga creanta, fara consimtamântul celorlalti. Eventualele acte de dispozitie facute de unul dintre creditori vor fi inopozabile celorlalti.

e) Daca unul dintre creditori a obtinut o hotarâre judecatoreasca, efectele acesteia vor profita si celorlalti în cazul în care este favorabila reclamantului. Efectele nefavorabile creditorului urmaritor nu vor fi opozabile celorlati creditori.

f) Creditorul solidar care a încasat întreaga creanta este obligat s-o împarta cu ceilalti, proportional cu partile ce li se cuvin. Daca cota-parte ce se cuvine fiecaruia nu a fost determinata, creanta se repartizeaza în mod egal între creditori.

Cazurile de solidaritate activa sunt foarte rare în practica deoarece nu prezinta interes .