Obligațiile vânzătorului

Odata valabil incheiat, contractul de vanzare-cumparare da naste-re la doua categorii de obligatii: obligatiile vanzatorului si obligatiile cumparatorului, care, dat fiind caracterul sinalagmatic al vanzarii, sunt legate printr-un raport de interdependenta, fiecare dintre acestea avan-tu-si cauza juridica in cealalta.

Dar pentru ca vanzarea este un contract translativ de proprietate, drept care, prin esenta sa, este opozabil erga omnes, se pune problema infatisarii, fie si succinct, si a conditiilor in care acest lucru se realizea-za efectiv in raporturile cu tertii.

Pentru a-si produce efectele voite de parti, contractul trebuie sa contina clauze clare. Daca partile nu au prevazut nimic sau vointa lor este greu de dedus, se pune problema interpretarii clauzelor contractuale.

De regula, in materie de obligatii, potrivit art. 983 Cod Civil, orice clauza obscura se interpreteaza in favoarea debitorului. La vanzare-cum-parare insa, Codul Civil prevede o alta solutie. Astfel, art. 1312 Cod Civil, dupa ce stabileste sarcina vanzatorului de a explica cu claritate obligatii-le care si le asuma (caveat venditor), prevede in alin. (2) ca orice clauza indoielnica din contract se interpreteaza in contra vanzatorului, indife-rent ca este vorba de o clauza referitoare la propriile obligatii sau la ce-le ale cumparatorului. Solutia, existenta si in Codul Civil francez, isi are radacinile in dreptul roman, iar explicatia se gaseste in aceea ca vanzato-rul, chiar neprofesionist, este prezumat a cunoaste mai bine bunul pe ca-re il vinde.

Articolul 1313 Cod Civil stabileste principalele obligatii ce incumba unui vanzator dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare: preda-rea bunului si garantarea cumparatorului. Cea de-a doua obligatie se sub-divide, la randul sau, in obligatia de garantie contra viciilor lucrului van-dut, respectiv obligatia de garantie impotriva evictiunii. La acestea se mai adauga si unele obligatii accesorii.

Obligatia de predare a lucrului vandut

Prin predare se intelege punerea lucrului vandut la dispozitia cumparatorului. Deoarece proprietatea se transmite, de regula, din mo-mentul incheierii contractului, predarea nu are semnificatia transferarii dreptului de proprietate si nici chiar a posesiei, ci numai a detentiei, cumparatorul posedand – din momentul in care a devenit proprietar – corpore alieno.

In ceea ce priveste modul de executare, predarea presupune, in unele cazuri, numai o atitudine pur pasiva din partea vanzatorului , iar, in alte cazuri, indeplinirea unor acte sau fapte pozitive necesare pentru ca cumparatorul sa intre in stapanirea efectiva a lucrului cumparat. De e-xemplu, predarea cheilor cladirii, remiterea titlului de proprietate sau de creanta (art. 1315, 1316 si 1318 Cod Civil), eliberarea cladirii de catre vanzator si persoanele care nu au un drept opozabil cumparatorului

Cu privire la termenul si dovada predarii se aplica regulile generale referitoare la executare obligatiilor

Predarea se face, conform art.1319 Cod Civil, la locul unde se afla lucrul vandut in momentul contractarii (ibi dari debet ubi est), daca par-tile nu s-au invoit altfel. Aceasta regula se aplica in cazul in care lucrul vandut poate fi localizat din momentul incheierii contractului (este indi-viduallizat). In celelalte cazuri, potrivit regulilor generale , predarea trebuie sa se faca la domiciliul debitorului

Cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare), sunt in sarcina vanzatorului, iar cele ale ridicarii de la locul predarii (incarcare, transport, descarcare etc.) in sarcina cumparatorului, daca nu este sti-pulatie contrara.