Partajul Succesoral

Partajul succesoral

1. Notiunea si conditiile de fond ale partajului succesoral

Partajul este operatiunea juridica prin care se pune capat starii de indiviziune (coproprietatea) prin transformarea drepturilor la cote-parti abstracte de proprietate din mostenire in drepturi de proprietate individuale asupra bunurilor facand parte din masa partajabila, prin atribuirea efectiva a acestora mostenitorilor defunctului.

Imparteala este reglementata in art. 728 – 750 C.civ., de Legea nr. 603/1943 pentru simplificarea procedurii impartelilor judiciare. Aceasta lege este aplicabila numai in cazul partajului definitiv (de proprietate), prin care se pune capat starii de indiviziune.

Coindivizarii pot conveni si o imparteala provizorie a folosintei bunurilor (a unora dintre ele) care compun masa indiviza. Daca intre coindivizari exista neintelegeri cu privire la folosinta bunurilor indivize si partajul folosintei nu se poate rezolva prin acordul lor, multa vreme s-a considerat ca partajul folosintei nu s epoate realiza pe cale judecatoreasca, actiunea in justitie putand avea ca obiect numai imparteala definitiva. Intrucat partajul folosintei pronuntat de instanta nu poate fi considerat incompatibil cu starea de indiviziune, iar ratiuni de utilitate practica reclama rezolvari pentru solutionarea neintelegerilor privind folosinta bunurilor. Folosirea partajului pe cale judecatoreasca se considera a fi mai rationala intrucat este posibila fara vatamarea intereselor coproprietarilor chiar daca nici unul dintre ei nu cere iesirea din indiviziune. Numai cererea de iesire definitva din indiviziune a unui coproprietar impiedica partajul folosintei pe cale judecatoreasca, deoarece, asa cum prevede si art. 728 C.Civ. „nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune”.

Trebuie mentionat ca imparteala definitiva (a proprietatii) indiferent de forma de realizare poate fi nu numai totala, avand ca obiect intreaga masa indiviza, dar si patiala, avand ca obiect numai unul sau anumite bunuri succesorale daca mostenitorii si-au manifestat vointa de a ramane in indiviziune asupra resturilor bunurilor.

In cazul in care sunt trei sau mai multi coindivizari, partajul poate fi partial si in raport de persoane, daca numai unul (unii) dintre ei cer despartirea partilor la care au dreptul, iar ceilalti inteleg sa ramana in indiviziune asupra bunurilor ramase dupa satisfacerea solicitantilor.

Partajul nu este admisibil daca toti conindivizarii solicita iesirea din indiviziune sau daca solicita partajul pentru toate bunurile indivize.

Conditiile generale de fond ale impartelii vizeaza calitatea persoanelor care o pot cere, capacitatea lor de exercitiu si, in mod exceptional, necesitatea unei autorizatii.

Persoanele care pot cere imparteala mostenirii

In primul rand, imparteala poate fi ceruta de coindivizari (mostenitorii legali).

Succesorii in drepturi ai coindivizarilor, care se subroga in toate drepturile lor, pot, de asemenea, cere imparteala sau sa continue actiunea inceputa de autorul lor. Astfel, dobanditorii prin acte vii (cesionarii) de drepturi succesorale, iar in caz de moarte a unui coindivizar mostenitorii lui, care se bucura de toate drepturile succesorale prin retransmitere.

In acest din urma caz, daca coindivizarul decedat are mai multi mostenitori, se creeaza doua stari de indiviziune (mase indivize), astfel incat se impune partajul acestora in ordinea succesiunilor, separat sau in cadrul aceluiasi dosar.

Creditorii personali ai coindivizarilor pot cere imparteala sau continua actiunea de imparteala promovata de coindivizarul debitor, pe calea actiunii oblice, in temeiul art. 1825 C.civ. si art. 490 alin. 1 C.proc.civ., dreptul de a cere iesirea din indiviziune neavand caracter exclusiv personal (art. 974 C.civ.).

Indiferent de cine o cere, impartirea se poate realiza – atat prin buna invoiala, cat si pe cale judecatoreasca – numai cu participarea tututror coindivizarilor, sub sanctiunea nulitatii (inopozabilitatii) actului de partaj, chiar daca s-ar fi rezervat bunuri coindivizarului lipsa, fie si corespunzator cotei sale partilor.

In conditiile legii, imparteala poate fi ceruta si de procuror.

Capacitatea de exercitiu necesara pentru a cere si a participa la imparteala

Partajul produce efecte declarative, nu translative de drepturi, datorita consecintelor pe care le are asupra patrimoniilor coindivizarilor si de aceea, imparteala este calificata drept act de instrainare – de dispozitie – si nu de administrare a patrimoniului. Altfel spus, toti coindivizarii participanti la imparteala (inclusiv in cadrul procedurii notariale) trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa trebuie sa fie reprezentate, respectiv asistate de ocrotitorul legal, nefiind suficienta o incuviintare prealabila. In caz de contrarietate de interese intre octotitor legal si cel ocrotit este necesara numirea unui curator special in conditiile art. 105 si 132 C.fam. daca sunt mai multi incapabili cu interese contrarii, pentru fiecare seva numi un curator. Numirea unui curator de catre autoritatea tutelara este necesara si in cazul in care unul dintre coindivizari este disparut.

In ceea ce priveste incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, ea va fi necesara in cazul persoanelor lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa numai daca imparteala se face prin buna invoiala (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 603/1943), fie si in cadrul procedurii succesorale notariale in conditiile art. 81 alin. 3 din Legea nr. 36/1995. in cazul partajului judiciar aceasta incuviintare nu este necesara, interesele incapabilului fiind ocrototite de instanta si, oricum, refuzul autoritatii tutelare nu ar putea impiedica imparteala deoarece „nimeni nu poate fi obligat a ramane in indiviziune” (art. 728 C.civ.). In schimb, invoiala dintre parti, realizata in cursul judecatii (tranzactie judiciara), necesita autorizatie, fiind o imparteala prin buna invoiala, caci instanta nu mai judeca, ci verifica numai legalitatea intelegerii, ea alcatuind dispozitivul hotararii de expediant (art. 271-173 C.proc.civ.).

Precizam, in final, ca pentru partajul folosintei bunurilor indivize partile nu trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu deplina, fiind suficient sa aiba, respectiv sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru incheierea actelor de administrare a patrimoniului.