Patrimoniu

Introducere

Pentru a defini noţiunea de patrimoniu este util să amintim că din punct de vedere structural raportul juridic civil este alcătuit din trei elemente: subiecte, conţinut şi obiect. Subiecte ale raportului juridic pot fi persoanele fizice şi juridice. Prin conţinutul raportului juridic civil înţelegem drepturile subiective şi obligaţiile corelative ce se nasc în favoarea şi respectiv în sarcina subiectelor sau părţilor sale. În ceea ce priveşte obiectul raportului juridic acesta consta în acţiunea ori inacţiunea la care este îndreptăţit subiectul activ şi la care este obligat subiectul pasiv.

Drepturile şi obligaţiile subiectelor raportului de drept civil cunosc diverse clasificări, dintre care una dintre cele mai importante este în drepturi şi obligaţii patrimoniale şi drepturi şi obligaţii nepatrimoniale. Drepturile şi obligaţiile patrimoniale sunt acelea care au conţinut economic, adică pot fi evaluabile în bani. Dimpotrivă, drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale nu au valoare economica şi nu pot fi evaluate în bani.

Notiunea de patrimoniu

Comform Codului civil art.284 al(1)Patrimoniu reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu continut economic adica evaluate in bani.

Astfel putem defini patrimoniul ca fiind totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale aparţinând unei persoane fizice sau juridice determinate, drepturi şi obligaţii privite ca o suma de valori active şi pasive, strâns legate între ele.

Aşadar patrimoniul este alcătuit dintr-o latură activă şi o alta pasivă.

• Activul patrimonial este format din valoarea tuturor drepturilor patrimoniale aparţinând unei persoane.

• Pasivul patrimonial constă în valoarea tuturor obligaţiilor patrimoniale.

Bunurile parti componente ale patrimoniului

Bunuri sunt toate lucrurile susceptibile apropierii individuale sau colective şi drepturile patrimoniale . Lucruri sînt obiectele corporale în raport cu care pot exista drepturi şi obligaţii civile .

Sensul termenului “bun”, , este că el include în sine orice element al activului patrimonial al persoanei, adică atât lucrurile şi animalele cât şi drepturile cu privire la acestea. Deci, termenul bun include în sine atât lucrurile cât şi drepturile patrimoniale, care pot fi reale şi obligaţionale. Aşa, spre exemplu, sunt bunuri: lucrurile care au o existenţă materială şi valoare economică, operele ştiinţifice, literare, artistice, invenţiile ect.., dacă au o valoare economică şi sunt susceptibile de drepturi patrimoniale, drepturile de creanţă.