Patrimoniul

Notiunea de patrimoniu. La fel ca si multe alte institutii juridice, notiunea de patrimoniu este cunoscuta si vorbitii commune, unde are un inteles partial diferit. El desemneaza averea mostenita de la parinitisi, prin extensie, averea in general. Cu acest inteles notiunea de patrimoniu a patruns chiar si in unele acte normative actuale, care reglementeaza diverse domenii de activitate.

Notiunea juridical de patrimoniu. Obiectul dreptului civil este constituit din raporturile patrimoniale si nepatrimoniale stabilite intre personae fizice si juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica. Institutia fundamentala de la care se porneste in definirea notiunii de patrimoniu este cea a raportului juridic civil. Raportul juridic civil este format din trei elemente constitutive: partile, continutul si obiectul. Parti sau subiecte ale raportului juridic civil sunt entitatile juridice abte de a fi titulare de drepturi si obligatii civile si anume persoanele fizice si persoanele juridice. Continutul raportului civil este compus din totalitatea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care le au partile, iar obiectul acestuia consta in actiunile si interactiunile la care sunt indrituite partile ori pe care acestea sunt tinute sa le respecte, adica in conditia pe care o poate avea subiectul active sic ea pe care trebuie sa o aiba subiectul pasiv.

Definitia si dtructura parimoniului. Conturarea notiunii de patrimoniu este rodul analizei doctrinaire a reglementarilor legale care o evoca, dat si a dierselor inplicatii practice ale unora din aceste reglemantari, care nu si-ar gasi o explicatie in absenta caracterelor juridice ale acestuia. Patrimoniul reprezinta totalitarea drepturilor si obligatiilor, care au valoare economica, apartinand unei personae. Din aceasta definitie rezulta ca patrimonial are doua laturi. O latura este cea activa, compusa din drepturile patrimoniale apartinand unei personae. Cea de a doua latura a patrimoniului este cea pasiva, incluzand datoriile, obligatiile evaluabile in bani pe care le are o anumita persoana.

Caracterele juridice ale patrimoniului. Patrimoniul este o universalitate juridical. Asa cum am aratat deja, patrimonial este mai mult decat suma elementeleor componente, este un sistem cu o existenta autonoma. Acest fapt ii permite sa-si pestreze nemodificate identitatea juridical, indifferent de modificatile care se produc in privinta diferitelor elemente constitutive. Pe de alta parte, spre deosebire de asa-zisele universalitati de fapt, patrimonial are si o latura pasiva. Aceste doua caracterisitici determina existenta patrimoniului ca universalitate juridical si fac posibila exercitarea functiilor sale.

Orice persoana are un patrimoniu. Capacitatea de a fi subiect de drept civile este legata de existenta unui patrimoniu, iar participarea acestor subieste de drept la incheierea de raporturi juridice va duce la dobandirea de drepturi sau la asumarea de obligatii, drepturi si obligatii care vor umple continutul patrimoniului.

Unicitatea patrimoniului. Fiind strans legat de persoana, patrimonial este unic. Indifferent cat este vorba despre personae fizice sau personae juridice si nici indifferent de marimea patrimoniului acestora, nici o persoana nu ca putea fi titulara mai multor patrimonii.

Divizibilitatea patrimoniului. Existenta patrimoniului ca universalitate juridical, independenta de variatiile continutului sau , ii permite acestuia ca, in pofida unicitatii sale, sa fie divizibil. Aceasta inseamna ca in cuprinsul patrimoniului legea parmite crearea mai multor mese de bunuri cu regimuri juridice deosebite.

Inalienabilitatea patrimoniului. Caracterul personal al patrimoniului impiedica detasarea sa de titular si transmisiunea catre alta persoana, atat timp cat aceasta exista. In cazul persoanelor fizice transmisiunea patrimoniului prin cate intre vii nu este posibila nici macar in ce priveste fractiuni ale acestuia. Prin exceptie, in cazul persoanelor juridice poate opera o trasmisiunea cu titlu universal a patrimoniului, atunci cand ele sunt supuse unei reorganizari prin divizare partiala.

Funtiile patrimoniului:

Enumerarea. Trasaturile sale, in special aceea de a fi o universaluate juridical, ii permit patrimoniului sa indeplineasca importante funtii si anume: constituie gajul general al creditorilor chirografari; explica si face posibila subrogatia reala cu titlu universal; face posibila transmisiunea universala si cu titlu universal.

Gajul general al creditorilor chirografari. Creditorii chirografari sunt acei creditori ale caror creante nu sunt garantate cu un anume bun din patrimonial debitorului lor.

Subrogatia reala cu titlu universal. Termienul de subrogatie are semnificatia de inlocuire. Subrogatia poate fi personala sau reala. In cazul subrogatiei personale unul din subiectele raportului juridic civil obligational este inlocuit cu o alta persoana. Surogatia este reala daca un bun este inlocuit cu altul sau o valoare inlocuieste alta valoare.

Subrogatia reala cu titlu particular. Subrogatia reala cu titlu particular nu este legata de functionarea patrimoniului si ce aceea ea nu opereaza automat, ci numai in cazurile prevazute de lege.

Transmisiunea universala si cu titlu universal. Inalienabilitatea patrimoniului se mentine pe toata durata de existenta a titularului sau. Odata cu incetarea din viata a persoanei fizice sau la reorganizarea persoanei juridice apare problema soartei patrimoniului care le-a apartinut. Acesta se va transmite cate alte subiecte de drept, fie in integritatea sa, fie in cote-parti.

Continutul patrimoniului. Drepturile patrimoniale.

Clasificarea drepturilor patrimoniale. Nu toate drpturile care-I apartin unei personae fac parte din patrimonial acesteia, ci numai acelea care pot fi evaluate in bani, adica drepturi patrimoniale. Drepturile patrimoniale se clasifica in drepturi reale si drepturi de cranta.

Drepturile reale. Dreptul real jus in re este dreptul patrimonial in virtutea caruia titularul sau isi poate exercita atributele asupra unui bun, in mod direct, fara concursul altei personae.

Drepturile de creanta. Drepturile de creanta jus ad personam este dreptul patrimonial in teleiul caruia subiectul activ –creditorul- ii poate pretinde subiectulu pasiv –debitorul- sa aiba o anumita conduita, respective sa dea, sa faca, sau san u faca ceva.

Comparative intre drepturile reale si drepturile de creanta. Asemanarile intre cele doua grupe de drepturi constau in acea ca ambele sunt avaluabile in bani, ceea ce le reuneste in categoria drpturilor patrimoniale si au subiecte active determinate. Diferentele sunt multiple si ele sunt date de imprejurarea ca dreptul real este un drept absolute, opozabil tuturor, iar dreptul de creanta este un drept relative, opozabil numai subiectului sau subiectelor determinate, parti ale raportului juridic din care au luat nastere.