Proprietatea Periodică

PROPRIETATEA PERIODICA

Aparuta o data cu însasi aparitia omului pe pamânt, proprietatea a stat si sta la baza dezvoltarii societatii omenesti.

În toate lucrarile din literatura juridica consacrata materiei drepturilor reale sau numai dreptului de proprietate se recunoaste ca suntem în prezenta unui concept deosebit de complex, cu multiple semnificatii de ordin istoric, sociologic si juridic, aflat într-o permanenta evolutie. Însasi notiunea de proprietate formeaza obiect de controversa.

Daca la începuturile organizarii existentei omului ca fiinta sociala însusirea premiselor asigurarii traiului sau a aparut ca fireasca, dezvoltarea vietii sociale a impus ordonarea relatiilor dintre oameni. Realizata mai întâi la nivelul unor comunitati teritoriale restrânse, de-a lungul istoriei s-a ajuns la formarea de colectivitati din ce în ce mai mari, unite prin diferite scopuri, pentru ca, la un moment dat oamenii sa se organizeze în state. Ca entitati organizate, primele formatiuni statale au edictat norme juridice care au avut în vedere si raporturile de proprietate.

În literatura de specialitate a fost lansata, relativ recent, ideea existentei unei noi modalitati juridice a dreptului de proprietate si anume proprietatea periodica. Notiunea de periodic evoca elementul timp, perioada de timp, ceea ce conduce la problema existentei unei proprietati temporare, mai ales ca, daca s-ar admite existenta unei astfel de drept de proprietate, s-ar pune în discutie o trasatura fundamentala a acesteia si anume perpetuitatea sa.

Raportata la caracteristica perpetuitatii dreptului de proprietate, notiunea de proprietate temporara pare un non-sens. Este posibil ca transferul dreptului de proprietate de la un titular la altul sa nu se faca în momentul încheierii actului juridic sau chiar în acela al îndeplinirii unor formalitati prevazute de lege, ci, prin vointa partilor sau din alte cauze legale, el sa fie amânat. În asemenea situatii nu se poate vorbi de proprietate temporara, ci de faptul ca însasi transmiterea dreptului este afectata pe diverse împrejurari care tin de vointa partilor sau de dispozitii legale aplicabile în materie. Aceasta împrejurare poate avea drept consecinta existenta unei proprietati rezolubile, dar nu existenta unei proprietati temporare.

Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate sunt urmatoarele:

- proprietatea revocabila, cu cele doua forme: proprietatea rezolubila si proprietatea anulabila;

- proprietatea comuna, cu cele doua forme: proprietatea comuna pe cote-parti si proprietatea periodica.

În ceea ce priveste proprietatea periodica, aceasta este definita ca o „modalitate a dreptului de proprietate, în cadrul careia fiecare titular exercita în nume si în interes propriu prerogativele dreptului sau de proprietate pe perioade determinate, care se repeta succesiv si perpetuu, la intervale regulate, presupunând cel putin doi titulari care pot fi persoane fizice sau juridice (inclusiv statul), între care nu exista nici un raport juridic”.

Se sustine ideea ca originea proprietatii periodice în România se afla într-o emisiune de loz în plic intitulata „Vila de aur”, initiata de Regia Autonoma „Loteria Nationala”. Lozurile câstigatoare aveau înscrise vilele, apartamentele si „perioadele de proprietate”, dreptul de proprietate putând fi vândut, închiriat, cesionat sau transmis prin mostenire, iar întretinerea apartamentului era asigurata contra unei taxe anuale.