Proprietatea Periodică

Proprietatea, în sens economic, este, raportul de însusire de către om a bunurilor materiale, care constituie o conditie a oricărei productii de mărfuri si, implicit, o conditie fundamentală a existentei oricărei societăti. A apărut odată cu societatea, stând la baza acesteia si va dăinui cât timp va exista societatea.

În sens juridic, proprietatea este dreptul de proprietate care exprimă în plan juridic continutul economic al raportului social de apropiere. A apărut pe o anumită treaptă de dezvoltare a societătii, odată cu aparitia statului si dreptului, moment în care apropierea bunurilor materiale a devenit un drept de însusire consacrat prin lege si garantat prin forta de constrângere statală.

Dreptul de proprietate este prin natura sa un drept pur si simplu, având ca titular o singură persoană care detine si exercită prerogativele acestuia, exclusiv, deplin, singur si ireversibil si care dobândeste întreaga utilitate a bunului obiect. Uneori, în anumite împrejurări, atributele dreptului de proprietate pot apartine mai multor proprietari concurenti, tinând să le exercite în respectul drepturilor celorlalti. În această situatie, dreptul subiectiv de proprietate îmbracă aspecte juridice complexe manifestându-se în raport de împrejurările ce le determină, în diferite modalităti.

Modalitatea dreptului de proprietate este modul specific în care, mai multi titulari concurenti, actuali ori succesivi, exercită atributele proprietarului asupra aceluiasi bun sau bunuri, ca o consecintă a unui fapt exterior dreptului subiectiv, ce le restrictionează, îl face nesigur ori impune exercitiul său comun.

După împrejurările care le determină, modalitătile dreptului de proprietate sunt proprietatea rezolubilă, anulabilă si comună.

Proprietatea comună se caracterizează prin faptul că mai multi titulari concurenti si actuali, exercită împreună si concomitent prerogativele lor asupra bunului obiect, în întregul lui, fără a fi fractionat în materialitatea sa.

După criteriul duratei stării de coproprietate si după cel al posibilitătii de a înceta prin partaj, proprietatea poate fi: proprietate pe cote-părti obisnuită si temporară si proprietate pe cote-părti fortată si perpetuă.

Coproprietatea fortată prezintă următoarele caractere juridice: ia nastere independent de vointa copărtasilor, deci are un caracter fortat; are un caracter accesoriu deoarece depinde de proprietatea exclusivă asupra unor bunuri principale.