Răspunderea Civilă a Autorităților Publice

Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ reglementează cadrul general de exercitare a controlului judiciar asupra activităţii administraţiei publice.

Contenciosul administrativ român îşi are sediul materiei în Constituţie şi în legea generală a contenciosului administrativ.

Astfel, art.52 alin.1 al Constituţiei chiar dacă nu foloseşte expres noţiunea de „contencios administrativ", descrie esenţa acestei instituţii juridice: „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei". În alineatul 2 al aceluiaşi text constituţional, se precizează că prin lege organică vor fi stabilite condiţiile şi limitele exercitării acestui drept.

Legea nr. 55472004 privind contenciosul administrativ constituie legea organică în această materie. Potrivit art. 1 alin. 1 „orice persoana care se considera vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.”

Astfel Legea contenciosului administrativ acordă persoanelor care au fost vătămate în drepturile lor sau într-un interes legitim prin acte ale autorităţilor publice posibilitatea de a se adresa instanţelor competente pentru a solicita anularea actului sau

recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim. De asemenea art. 18. alin 3 din lege prevede „ în cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.

Răspunderea autorităţilor publice pentru prejudiciile cauzate prin acte administrative şi constate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile îşi are bazele în principiul respectării drepturilor şi libertăţilor individuale consacrate de către Constituţie şi alte acte normative. Ori de cât ori statul aduce vreo vătămare drepturilor şi libertăţilor individuale din care ar rezulta o daună materială sau morală, el este obligat să îl despăgubească pe cetăţeanul respectiv.

Instanţa de contencios administrativ este competentă să anuleze ori să modifice actul administrativ atacat, să oblige organul autorităţii publice să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde daune cauzate de autoritatea publică particularului prin actul administrativ de autoritate adoptat sau emis, ori prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege.

Activitatea desfăşurată de instanţele de contencios administrativ constă în soluţionarea unui conflict juridic, în care cel puţin una din părţi este o autoritate a administraţiei publice, un funcţionar al acesteia sau un serviciu public administrativ.

In cea ce priveşte instanţele competente, legea nr. 554/2004 da instanţelor judecătoreşti ordinare competenţa soluţionării acţiunilor de contencios administrativ, conferind puterii judecătoreşti rolul soluţionării plângerilor celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative .

Legea stabileşte ca instanţă de fond pentru soluţionarea acţiunilor de contencios administrativ tribunalele sau curţile de apel în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul potrivit competenţei materiale prevăzută de art. 2 alin.3 din Codul de procedura civilă. Hotărârile se vor putea ataca cu recurs, iar potrivit art. 10 din Legea 554/2004 recursurile vor fi soluţionate de către curtea de apel sau Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.