Răspunderea Comitenților pentru Faptele Prepușilor

Datorită dezvoltării tot mai evidente a societăţii, precum şi a extinderii şi diversificării formelor asociative riscul producerii unor prejudicii anonime este tot mai mare ceea ce expune victima sa suporte consecinţele desfăşurate in favoarea unor persoane, a fost reglementată în art.1000 al.3 Cod Civil norma legală conform căreia comitentul este răspunzător pentru faptele prepuşilor. În Noul Cod Civil răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor este prevăzută de art.1373 care dispune: ”comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de căte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. Este comitent cel care în virtutea unui contract sau în temeiul legii exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său sau al altuia. Comitentul nu răspunde dacă dovedeşte că victima cunoaşte sau, după împrejurări putea să cunoască, la data săvârşirii faptei prejudiciabile, că prepusul a acţionat fără nici o legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.”

Acest fel de resposabilitate juridică rezultă din asocierea în vederea desfăşurării unei activităţi sub îndrumarea, direcţia şi controlul altei persoane. Acest tip de răspundere are conotaţii economico-sociale, prin corelarea riscurilor cu avantajele activităţiilor desfăşurate, respectiv consecinţele lor păgubitoare pentru membrii societăţii.

Deoarece nu există o definiţie legală a termenilor de comitent şi prepus s-a considerat în practica judiciară şi în doctrină că ceea ce este definitoriu este existenţa unui raport de subordonare care îşi are temeiul în faptul că o persoană fizică sau juridică încredinţează unei persoane fizice o anumită însărcinare. Din această însărcinare decurge posibilitatea comitentului de a da ordine, îndruma sau verifica activitatea prepusului. Răspunderea comitenţilor este o răspundere indirectă cu o foarte mare aplicabilitate practică, aceasta pentru a proteja victima de o eventuală insolvabilitate a prepusului.

Raportul de subordonare îşi are izvorul in diferite acte, dar cel mai des întâlnit este contractul de munca care presupune prepuşenia până la proba contrară. Raportul de subordonare se poate întemeia şi pe calitatea de membru al organizaţiei cooperatiste deoarece în procesul muncii apare acest raport între membrii organizaţiei cooperatiste şi cooperativa din care fac parte.

În mod excepţional şi contractul de mandat poate da naştere la raporturi de subordonare dacă în contract se stabileşte subordonarea madatarului faţă de mandant.

Pot apărea de asemenea rapoarte de subordonare, bineînţeles în mod excepţional în contractul de antrepriză, în contractul de locaţiune.

În ceea ce priveşte situaţia militarului în termen se are în vedere că cu toate că există un acord de voinţă între militar şi stat, nu poate fi considerat raport de prepuşenie deoarece militarii îşi îndeplinesc o îndatorire. Cu toate acestea instantele de judecată au interpretat în mod extensiv art.1000 al.3 Cod Civil şi în unele cazuri s-a angajat şi răspunderea Ministerului Apărării Naţionale. Într-o opinie se consideră că această răspundere se angajează în baza art.1000al.1 Cod Civil care instituie paza juridică a unor lucruri, în acest caz de exemplu armele.

Raportul de prepuşenie poate exista şi fără existenţa prealabilă a unui contract situaţie în care revine victimei sa facă dovada existenţei unui raport de subordonare.

Pentru a fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului trebuie îndeplinite o serie de condiţii: condiţiile generale şi anumite condiţii speciale. Condiţiile generale sunt cele prevăzute de art.998-999 Cod Civil privind răspunderea pentru fapta proprie si anume: existenţa prejudiciului, existenţa faptei ilicite a prepusului, existenţa raportului de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. Condiţiile specifice acestui tip de responsabilitate sunt: existenţa raportului de prepuşenie şi prepusul să fi săvârşit fapta în funcţiile ce i-au fost încredinţate.

Raportul de subordonare prezentat mai sus trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei ilicite, altfel spus răspunderea nu va acţiona dacă nu mai există calitatea de comitent. Nu are importanţă dacă calitatea de comitent mai există în momentul introducerii acţiunii.