Răspunderea pentru Fapta Ilicită a Altei Persoane

1. Răspunderea părinţilor pentru fapta copiilor lor minori

Răspunderea părinţilor, deşi fundamentată pe neîndeplinirea culpabilă a unor îndatoriri ce le reveneau, este o răspundere pentru fapta altei persoane, adică o răspundere specială, derogatorie de la dreptul comun. Aceasta înseamnă că, această răspundere constituie o derogare de la regula generală potrivit careia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul căuzat prin propria sa faptă.

În art. 1000 alin. 2 Cod civil se prevede că „tatăl şi mama, după moartea bărbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânşii”; în alin. final se prevede, totodată, că „tatăl şi mama...sunt apăraţi de responsabilitatea arătată mai sus, dacă probează că n-au putut împiedica faptul

prejudiciabil”.

Persoanele răspunzătoare

Aşa cum rezultă din formularea expresă a prevederilor articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil privind răspunderea (“tatăl şi mama”), tragem concluzia că ele se aplică numai părinţilor.

Trebuie menţionat faptul că, din întreaga reglementare legală a ocrotirii părinteşti se desprinde, ca principiu al acesteia, asimilarea condiţiei juridice a copilului din afara căsătoriei cu aceea a copilului din căsătorie, a condiţiei juridice a copilului adoptat cu aceea a copilului firesc. Ocrotirea părintească are acelaşi conţinut pentru copilul din afara căsătoriei că şi pentru copilul din căsătorie, pentru adoptat că şi pentru copilul firesc. Altfel spus, drepturile şi îndatoririle părinţilor sunt aceleaşi indiferent din ce câtegorie de copii face parte minorul.

În consecinţă, prezumţiile privind răspunderea prevazută de articolul 1000 aliniatul 2 Codul civil se aplică părinţilor, indiferent dacă filiaţia este din căsătorie ori din afara căsătoriei. Ele se aplică şi celui care a adoptat copilul minor. Este ceea ce rezultă din dispoziţiile articolului 97 aliniatul 1 din Codul familiei, conform cărora “ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri fată de copiii lor minori, fără a deosebi dupa cum aceştia sunt din căsătorie, din afărăa căsătoriei ori înfiaţi.”

Nu răspund: instituţiile de ocrotire, tutorii, curatorii, rudele minorului ori persoanele cărora le-au fost încredinţaţi minorii.

Condiţiile răspunderii parinţilor

Pentru că părinţii să răspundă în baza articolului 1000 aliniatul 2 Codul civil trebuie să fie îndeplinite anumite condiţii, care pot fi împărţite în două categorii:

o condiţii generale

o condiţii speciale răspunderii părinţilor.

Condiţiile generale ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului lor minor sunt următoarele :fapta ilicită, prejudiciul, existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul creat si culpa (vinovăţia)

Pentru a se întruni condiţiile generale ale răspunderii părinţilor pentru fapta copilului lor minor victima prejudiciului trebuie să facă dovada cu privire la :

a) existenţa faptei ilicite a minorului

b) existenţa prejudiciului

c) existenţa legăturii de cauzalitatea dintre fapta ilicită şi prejudiciul cauzat

În ceea ce priveşte dovada faptei ilicite aceasta trebuie prezentată ca o condiţie generală a răspunderii civile delictuale şi anume aceasta reprezintă orice faptă prin care s-a încălcat o normă juridică şi s-a cauzat un prejudiciu dreptului subiectiv sau intereselor unei persoane.

Pentru dovedirea existenţei prejudiciului trebuie să se facă dovada existenţei condiţiilor acestuia : prejudiciul trebuie să fie cert, determinat, actual sau viitor şi direct.