Renunțarea la Moștenire

Capitolul I.

Dreptul de optiune succesorala

1. Termeni

Prin succesiune (sau mostenire) se întelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate, catre una sau mai multe persoane determinate de lege sau de însasi vointa celui decedat.

Succesiunea este unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate (art.644 C. civ.).

În cazul în care defunctul a dispus el însusi de bunurile sale stabilind cum urmeaza sa se împarta acestea, dupa moartea sa, printr-un act de unica vointa numit testament, succesiunea se numeste testamentara.

Când defunctul nu a lasat testament, bunurile sale revin, potrivit dispozitiilor legale, rudelor sale de sânge, în ordinea chemarii lor la succesiune si sotului supravietuitor; în acest caz succesiunea se numeste legala sau ab intestat (fara testament).

Persoana decedata al carei patrimoniu se transmite pe cale de succesiune se numeste de cujus, prescurtare a formulei romane "is de cujus succesione agitur" (cel despre a carui succesiune este vorba). În cazul succesiunii testamentare ea se mai numeste si testator, iar în cazul succesiunii legale autor sau pur si simplu defunct.

Persoanele care dobândesc, în total sau în parte, bunurile persoanei decedate se numesc succesori, mostenitori sau erezi în cazul succesiunii legale si legatari în cazul succesiunii testamentare.

Persoana chemata la succesiune dar care nu a acceptat-o înca se numeste succesibil.

Totalitatea bunurilor care se transmit prin succesiune poarta denumirea de masa succesorala.

2. Consideratii generale

La moartea unei persoane patrimoniul sau se transmite mostenitorilor sai legali sau testamentari.

Transmiterea patrimoniului celui care decedeaza opereaza fara vreo manifestare de vointa din partea mostenitorilor si indiferent daca mostenirea este legala sau testamentara, din clipa mortii persoanei care lasa succesiunea, fiind fara relevanta faptul ca de la data deschiderii succesiunii si pâna la exercitarea dreptului de optiune succesorala trece un timp mai scurt sau mai îndelungat.

Cu toate ca transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii mostenirii ea nu are caracter definitiv si obligatoriu. Dimpotriva art. 686 C.civ. dispune ca "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine".

Asadar succesibilul are un drept de alegere, de optiune între confirmarea calitatii sale de mostenitor, prin acceptarea mostenirii si desfiintarea acelei calitati prin renuntarea la mostenire.

Astfel, daca mostenirea este neîndoielnic solvabila sau din considerente personale (familiale, morale etc.) succesibilul îsi asuma riscul platii datoriilor peste valoarea activului mostenit, atunci acesta va accepta pur si simplu mostenirea.

Daca mostenirea este neîndoielnic insolvabila sau daca succesibilul doreste ca prin atitudinea sa sa beneficieze de mostenire alte persoane (comostenitorii sau mostenitorii subsecventi) atunci acesta va renunta la mostenire.