Rezoluțiunea și rezilierea contractelor civile

REZOLUTIUNEA CONTRACTULUI

Definitie:

In cadrul constractului sinalagmatic, daca o parte refuza executa-rea contractului, cealalta parte poate, dupa caz, fie sa invoce exceptia de neexecutare a contractului si sa suspende executia propriilor obliga-tii pana cand cealalta parte isi va executa propria obligatie, fie sa ceara executarea silita a contractului si plata unor despagubiri sau sa ceara rezolutiunea contractului si eventuale despagubiri

Rezolutiunea este o sanctiune a contractului, cu efect retroactiv (ex tunc) ca urmare a neexecutarii culpabile de catre debitor a obliga-tiei sale. Drept urmare, vor fi desfiintate retroactiv toate contractele subsecvente potrivit regulii Resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis, cu aceleasi rezolvari a situatiei tertilor protejati de buna credinta ca si in cazul nulitatii contractului, in privinta fructelor care nu vor fi restituite, privind posibilitatea invocarii uzucapiunii la bunurile imobile si a posesiei de buna credinta in cazul bunurilor mobile.

O alta definitie a rezolutiunii este aceea de sanctiune a neexecu-tarii culpabile a contractului sinalagmatic, constand in desfiintarea re-troactiva a acestuia si repunerea parilor in situatia avuta anterior in-cheierii contractului.

Din definitie rezulta ca efectul principal al rezolutiunii, este des-fiintarea retroactiva a contractului, ceea ce constituie o asemanare cu o alta sanctiune: nulitatea. Asemanarea este numai aparenta deoarece intre rezolutiune si nulitate exista deosebiri importante. Astfel, rezo-lutiunea se deosebeste de nulitate prin cauza care o determina, ulte-rioara incheierii contractului, constand in refuzul nejustificat de exe-cutare. Nulitatea presupune o cauza concomitenta incheierii contractu-lui. Daca nulitatea se intemeiaza pe ideea ca actul juridic nu a fost va-labil incheiat, rezolutiunea decurge din situatia unui contract valabil in-cheiat dar neexecutat din culpa uneia dintre parti. Rezolutiunea si nuli-tatea se deosebesc si prin natura lor. Astfel, rezolutiunea este o sanc-tiune aplicabila pentru neexecutarea contractului, in timp ce nulitatea este o sanctiune aplicata pentru incalcarea normelor referitoare la in-cheierea actului.

Origine:

Dreptul roman nu cunostea rezolutiunea contractului. In cazul contractului de vanzare-cumparare a fost imaginata o clauza numita lex commissoria, pe care astazi noi o numim pactul comisoriu, in temeiul ca-reia vanzatorul se putea elibera de contract. Acest gen de rezolutiune rezulta din contract. Canonistii au fost cei care au introdus aceasta sanctiune plecand de la principiul Frangenti fidem non est fides servanda. Contractantul care nu putea obtine prestatia de la partenerul sau dobandea nu doar dreptul de a invoca exceptio non adimpleti contractus, dar si rezolutiunea contractului. Numai ca, pentru a obtine rezolutiunea, contractantul trebuia sa se adreseze justitiei.

Domat enunta regula rezolutiunii ori de cate ori o obligatie reci-proca n-a fost executata, afirmand ca orice contract subszista doar cata vreme fiecare parte isi executa obligatiile sale.

Redactorii codului civil francez ataseaza mai apoi rezolutiunea la conditia rezolutorie in formula in care a fost preluata si de Codul nos-tru civil.