Subiectele Raportului Juridic Civil

I. Subiectele raportului juridic

I.1.Notiune

Prin subiect al raportului juridic civil se intelege calitatea persoanelor fizice sau juridice de a fi titular al drepturilor subiective si obligatiilor corelative ce alcatuiesc continutul raportului juridic.

Persoana fizica si persoana juridica sunt componente ale raportului juridic civil, acea relatie sociala patrimonoala sau nepatrimoniala ce este reglementata de norma de drept civil.

Alaturi de subiectele de drept civil, in componenta raportului juridic civil intra si drepturile subiective civile (posibilitatea recunoscuta de legea civila subiectului activ in virtutea careia acesta poate , in limitele dreptului si ale moralei, sa aiba o anumita conduita, sa pretinda o conduita corespunzatoare din partea subiectului pasiv)1,dar si obligatiile corelative ale acestor drepturi subiective civile.

I.2. Categoriile subiectelor de drept civil

In dreptul civil se discuta despre doua categorii de persoane : persoane fizice si personae juridice. Persoanele fizice suporta mai multe clasificari. Categoriile rezultate au nu numai o importanta pur didactica dar mai ales una practica. Astfel intr-o prima clasificare, putem distinge intre: minorii in varsta de pana la 14 ani, minorii cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani si majorii care au implinita varsta de 18 ani.

Aceasta diviziune are importanta deoarece delimiteaza capacitatea de exercitiu. De exemplu, minorii intre 14 si 18 ani au o capacitate de exercitu restransa.

O a doua clasificare deosebeste intre: personae fizice cu cetatenie romana, personae fizice cu cetatenie straina dar si personae fizice fara cetatenie sau apatrizi.

1 Turianu Corneliu, “Curs de drept civil”, Editura Universitara,Bucuresti, 2003,p.61

Aceasta clasificare prezinta importanta sub diverse aspecte. De exemplu schimbarea numelui pe cale administrative (Ordonanta nr. 412003) sau dobandirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (Art.41(2) din Constitutie).

Intr-o ultima clasificare deosebim intre personae fizice cu domiciliul in Romania si personae fizice cu domiciliul in strainatate.

Asa cum s-a subliniat aceasta clasificare are importanta juridica in ce priveste adoptia, schimbarea numelui, regimul investitiilor in tara noastra (Legea nr. 1901999), acordarea creditelor potrivit Legii nr.1141998.

In categoria persoanelor juridice putem distinge urmatoarele subcategorii;

Dupa criteriul formei dreptului de proprietate care este sursa formarii patrimoniului distingem: persoanele juridice de stat (statul, organele de stat ale celor trei puteri, institutiile de stat, unitatile administrativ-teritoriale, regiile autonome si societatile comerciale cu capital integral de stat), persoanele juridice private sau particulare (din aceasta categorie fac parte toate persoanele juridice cu exceptia celor de stat, cooperatiste si mixte, precum si societatile comerciale, cele agricole, cultele religioase, asociatiile de locatari), persoane juridice cooperatiste (cooperative, partide politice, uniuni, asociatii, ligi, sindicate), persoane juridice mixte (in acesta categorie se incadreaza societatile mixte infiintate prin participarea de asociati romani si straini.

Dupa criteriul nationalitatii deosebim doua categorii: persoane juridice romane si persoane juridice straine.

Dupa sediul lor, deosebim doua subcategorii de persoane juridice: cele cu sediul in Romania si cele cu sediul in strainatate.

Dupa natura scopului lor, persoanele juridice se impart in persoane juridice cu scop patrimonial si persoane cu scop nepatrimonial.

I.3. Pluralitatea subiectelor raportului juridic civil

Pentru a se putea constitui, un raport juridic civil implica doi subiecti: unul activ si unul pasiv. Exista, insa, si raporturi in care mai multe persoane au calitatea de subiect activ sau pasiv. In aceste cazuri, drepturile sau obligatiile corelative se divid intre subiectii activi si intre cei pasivi, dar existe si spete in care acestea nu se divid.

Atunci cand atat obligatia cat si dreptul corelativ sunt indivizibile, vorbim in termeni juridici despre „indivizibilitate”.

Drepturile si obligatiile nu se divid intre mai multi subiecti activi sau pasivi, nici in caz de solidaritate, atunci cand fie legea, fie vointa partilor impune ca obligatia sa fie executabila sau dreptul sa fie executat nedivizat de oricare dintre debitori (sau in favoarea oricaruia dintre creditorii solidari).