Succesiunea

Proprietatea este dreptul unei persoane de a folosi si a dispune de un lucru în mod exclusiv si absolut, însa în limitele determinate de lege.

Dintre modalitatile de dobandire a proprietatii putem enumera: succesiunea, donatia, ocupatiunea, hotararea judecatoreasca, conventia, prescriptia achizitiva (uzucapiune), testamentul.

Succesiunea (mostenirea) reprezinta procedura juridica prin care totalitatea bunurilor unei persoane decedate (masa succesorala) intra in posesiunea altcuiva.

Donatia „este un act de liberalitate prin care donatorele da irevocabil un lucru donatorului, care-l primeste” (art. 801 Cod Civil).

Ocupatiunea reprezinta operatiunea care consta in luarea in posesie a unui bun ce nu apartinea nimanui cu intentia de a deveni proprietarul lui. In acest sens, art. 477 si 646 Cod Civil dispun ca toate bunurile vacante si fara stapân, precum si cele ale persoanelor care mor fara mostenitori sau ai caror mostenitori nu le – au acceptat, revin statului.

Hotararea judecatoreasca. Hotarârile judecatoresti sunt declarative de drepturi, adica recunosc partilor un drept anterior, ele neacordand celui ce pretinde, un drept nou. Hotarârile judecatoresti, in anumite situatii, devin constitutive de drepturi, adica pot fi considerate ca un mod de transmitere, respectiv de dobandire a proprietatii, prin asa numita ordonanta de adjudecare, prin care se definitiveaza executarea silita, constând in vânzarea la licitatie publica a bunurilor unei persoane.

Conventia (contractul) reprezinta cel mai important mod de dobândire a dreptului de proprietate, precum si a altor drepturilor reale.

Prescriptia achizitiva (uzucapiune) este un mod de dobandire a dreptului de proprietate si a altor drepturi reale principale prin exercitarea unei posesii neintrerupte asupra unui bun in termenul si conditiile prevazute de lege.

SUCCESIUNEA

Dreptul urmasilor de a mosteni este prevazut de lege, iar in Codul Civil sunt prevederi exprese cu privire la cotele – parte ce revin fiecaruia, la modalitatile in care se rezolva problema mostenirii sau succesiunii, cum i se spune in limbaj juridic.

Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament (art. 650 Cod Civil).

TESTAMENTUL „este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul încetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau” (art. 802 Cod Civil).

Testamentul se poate face in fata notarului sau poate fi scris de cel in cauza si semnat, in acest caz numindu – se olograf.

Dreptul la succesiune apare la decesul unei anumite persoane, fata de care avem un grad de rudenie: copii, nepoti, frati, surori, parinti.

Bunurile care se discuta cu ocazia succesiunii sunt cele care se aflau in proprietatea defunctului la data decesului. Toate aceste bunuri, mobile si imobile, constituie masa de partaj sau de impartit.

Daca persoana defuncta a fost casatorita, si bunurile care constituie masa de partaj au fost dobandite in timpul convietuirii cu celalalt sot, in discutie intra numai jumatate din aceste bunuri. Aceasta pentru ca la noi exista comunitate de bunuri ale sotilor, fiecare avand o cota egala cu a celuilalt.

Daca defunctul avea bunuri personale, dobandite anterior casatoriei sau ramase de pe urma unei alte casatorii anterioare, ori mostenite de el, masa de impartit este formata din totalitatea bunurilor existente la data decesului.

Impartirea masei de partaj se face in functie de calitatea (gradul de rudenie) mostenitorilor si de testamentul (daca exista) persoanei decedate, iar conform art. 680 Codul Civil, in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului.