Teoria Impreviziunii

Teoria impreviziunii prezinta un neandoielnic interes teoretic,dar mai ales practic in prezent date fiind conditiile trecerii la economia de piata a Romaniei.tranzitia si refor-ma pe care le parcurge Romania nu pot ramane, fara efecte economice , politice sociale dar si juridice.

Pentru a intelege cat mai bine teoria impreviziunii este necesara o analiza a rapor-tului ce se stabileste intre doua cunoscute adogi ce prezinta importanta in materia acestei teorii.Acestea sunt:pacta sunt servanda (puterea obligatorie art.969 alin 1 C. civ. )si re-bus sic stantibus (cat timp lucrarile sunt neschimbate)

Important de stiut de la inceput este faptul ca impreviziunea constituie acea paguba pe care o sufera o parte ca o consecinta a dezechilibrului grav intervenit intre prestatiile cocontractantilor in cursul executarii contractului, urmare a cresterii excesive si impre-vizibile a preturilor.

Trebuie mentionat faptul ca teoria impreviziunii a animat de mult timp doctrina ci-vila incepand , cu dreptul roman .Defapt teoria impreviziunii a patruns in dreptul laic din dreptul canonic(unde a fost formulata de Sf. Thomas dAquino),in secolul al XIV-lea . A-ceasta teorie n-a exercitat insa o influenta deosebita asupra juristilor din secolele XVI-XVIII.

Un alt moment deosebit de important in evolutia teoriei impreviziunii este repre-zentat de jurisprudenta Consiliului de Stat francez prin celebra hotarare din 30.03.1916, Compagne Generale d  Eclairage de Bordeaux.Aceasta avand ca scop sa asigure continu-itatea serviciului public impartind aleaintre cele doua parti ale contractului .

In doctrina juridica europeana , problema aplicarii adagiului rebus sic stonilibus (in raporturile civile si comerciale), implicit a teoriei impreviziunii, s-a pus cu insistenta , du-pa primul razboi mondial , datorita efectelor economice negative ale conflagratiei asupra echilibrului contractual.

Dupa al doilea razboi mondial , problema a primit rezolvari diferite, in principiu, in doctrina si practica din Occident , fata de cele din Est (indeosebi , in tarile devenite socialiste).

Daca doctrina din Vestul Europei a dat solutii nuantate , in Estul Europei , pe con-siderente ideologice , s-a mers pe teza inadmisibilitatii aplicarii teoriei impreviziunii .

Din cercetarea literaturii noastre juridice , de pana in decembrie 1989 , rezulta ca in timp ce pentru raporturile de drept al comertului international , teoria impreviziunii a fost examinata in contextul mai larg , al clauzelor de adaptare a contractului la noile impreju-rari , pentru raporturile civile , unii autori au ignorat pur si simplu , clauza rebus sic stan-tibus , iar altii s-au pronuntat impotriva aplicarii ei .

Facand o observatie asupra acestei probleme in prezent putem evoca o dispozitie legala care contine o consacrare implicita- a neadmiterii revizuirii ori modificarii con-tractului civil (ori comercial), prin justitie , adica tocmai neadmiterea in domeniul regle-mentat  a teoriei impreviziunii.

Este vorba despre prevederile art. 10 lit. f din O.G. nr 21/1992 privind protectia consumatorilor , care consacra ca drept al consumatorului la incheierea contractului de a plati , pentru produsele sau serviciile de care beneficiaza , sume stabilite cu exactitate .

In ceea ce priveste doctrina , putem observa atitudini diferite : de ignorare o proble-mei , de neacceptare , in principiu , a teoriei impreviziunii , de acceptare .

Jurisprudenta publicata , mai recent , nu este edificatoare in principiu. Totusi , pu-tem semnala o solutie , recenta care consacra implicit , teza admisibilitatii aplicarii lui re-bus sic stantibus .

Teoria impreviziunii joaca un rol important in conditiile schimbarilor spectaculoa-se , petrecute pe plan monetar , prin inflatia fara precedent , contractele avand nevoie de o revizuire sistematica pentru a mentine un echilibru al prestatiilor partilor .Asadar teoria impreviziunii este esentiala intrucat este singura care permite mentinerea proportiilor ini-tiale , fara de care partile afectate de schimbarile petrecute pe plan economic ar fi pasibile de faliment , ceea ce ar duce la instabilitate contractuala . Astfel necesitatea impunerii teoriei impreviziunii pe diverse cai : contractuala , juridica , legislativa apare ca incontes-tabila.