Testamentul - condiții de validitate

Conform Legii nr.287/2009 privind codul civil, testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoanã, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă. (art.1.034 N.C.C.)

În doctrină s-au dat mai multe definiții, în general toate interpretând, într-un sens mai larg sau mai restrâns, definiția dată de art.802 al vechiului Cod civil din 1864, care nu diferă decât prin terminologia vremii de cea dată de noul cod civil. Considerăm că toate definițiile interpretează, în suficientă măsură, esența testamentului.

Definiție: testamentul este actul juridic unilateral, personal şi solemn, esenţialmente revocabil în timpul vieţii testatorului, prin care o persoana dispune de averea sa în tot sau în parte pentru timpul când va înceta din viaţă.

Testamentul poate să cuprindă dispoziții referitoare la (art.1.035 N.C.C.):

- patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta;

- desemnarea directă sau indirectă a legatarului;

- un partaj;

- revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare.

- dezmoştenire;

- numirea de executori testamentari;

- sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali;

- alte dispoziţii care produc efecte dupã decesul testatorului (recunoaşterea unui copil din afara căsătoriei, dispoziţii cu privire la îngroparea şi funeraliile defunctului).

Ce diferențiază testamentul reglementat de noul cod civil față de cel vechi este nereglenentarea testamentul mistic (secret) și, esențial, introducerea dezmoștenirii ca intituție de drept.

CONDIȚII DE VALIDITATE

Condiții de fond:

1. Obiectul testamentului. Ca orice act juridic, testamentul pentru a fi valabil trebuie să aibă un obiect determinat, licit şi posibil.

2. Consimțământul. Este unul din elementele esenţiale ale oricărui act juridic – deci şi al testamentului – întrucât exprimă voinţa autorului la încheierea actului juridic respectiv. Testamentul este valabil numai dacã testatorul a avut discernãmânt şi consimţãmântul sãu nu a fost viciat (art.1.038 N.C.C.).

3. Capacitatea. Manifestarea de voinţă (consimţământul) trebuie să emane de la o persoană cu capacitate de a dispune prin liberalităţi, iar persoana în favoarea căreia este făcut testamentul să aibă capacitatea de a primi liberalităţi.

Incapacităţi de a dispune prin testament:

- Minorul sub 16 ani nu poate dispune în nici un fel prin testament.

- Minorii între 16-18 ani nu pot dispune decât de jumătate din ceea ce ar putea dispune ca majori.

- Minorii între 16-18 ani nu pot dispune prin testament în favoarea tutorelui lor; incapacitatea se menţine şi după vârsta majoratului până la predarea-primirea socotelilor tutelei.

- Incapacitatea interzişilor judecătoreşti şi a persoanelor care, fără a fi puse sub interdicţie, sunt lipsite de discernământ la momentul încheierii actului de dispoziţie testamentară.

Incapacităţi de a primi prin testament

I. Incapacităţi de folosinţă

a. Incapacităţile absolute de folosinţă care se referă la:

- Incapacitatea persoanelor fizice neconcepute până la data deschiderii succesiunii şi a persoanelor care nu au luat fiinţă.

- Incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalităţi care nu corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de înfiinţare sau statu.

b. Incapacităţile relative de folosinţă care se referă la:

- Incapacitatea medicilor şi farmaciştilor, care nu pot primi legate de la cei pe care i-au îngrijit în ultima boală de care aceştia au decedat, dar liberalitatea a fost făcută în cursul acestei boli.

- Incapacitatea preoţilor de a primi legate de la cei pe care i-au asistat religios în cursul ultimei boli.

- Incapacitatea ofiţerilor de marină de a primi legate de la călătorii aflaţi la bordul navelor în călătoriile maritime, dacă nu sunt rude cu testatorul.

II. Incapacităţi de exerciţiu

Minorii şi interzişii lipsiţi de capacitate de exerciţiu nu pot exercita acest drept decât prin reprezentanţii lor legali