Uzucapiunea

I. Definitie

Uzucapiunea este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neintrerupta a acestui lucru in tot timpul fixat de lege.

Desi in cadrul civil regulile cu privire la prescriptia achizitiva erau cuprinse in acelasi titlu (Titlul XX) cu cele referitoare la prescriptie extinctiva, cele doua institutii nu se pot confunda; prescriptia achizitiva are ca efect incetarea posibilitatii de a obtine realizarea prin constrangere a unor drepturi.

II. Utilitatea uzucapiunii in dreptul civil român

In sistemul codului civil roman in vigoare, uzucapiunea este conceputa alaturi de ocupatiune ca o proba absoluta a dreptului de proprietate. Uzucapiunea inlatura dificultatile ce apar la revendicarea imobiliara a probei dreptului de proprietate imobiliara, deoarece acela care reuseste sa dovedeasca faptul ca a dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune nu mai are a suferi rigorile impuse de probatia diabolica.

Uzucapiunea se justifica din mai multe puncte de vedere.

Mai intii, desi posesia este o stare de fapt, este posibil, ca, voind sa-si procure un titlu de dobandire care face dovada absoluta a dreptului sau, insusi proprietarul bunului sa aiba interes a desparti in persoana sa posesia pe care o exercita de dreptul de proprietate asupra bunului si sa invoce uzucapiunea. Prin aceasta sunt inlaturate dificultatile amintite ale probei dreptului de proprietate.

In al doilea rand, nevoia de stabilitate a raporturilor juridice, mai ales in privinta imobilelor, conduce la recunoasterea de efecte juridice aparentei de proprietate create in persoana celui care se comporta timp indelungat ca proprietar al bunului, desi poate fi numai posesor. De asemenea, uzucapiunea poate reprezenta o sanctiune impotriva adevaratului proprietar care, dand dovada de o anumita neglijenta, a delasat bunul timp indelungat.

III. Domeniu de aplicare

Prin uzucapiune pot fi dobandite: dreptul de proprietate privata si dezmembramintele acestuia, uzufructul, uzul, abitatia, servitutile (daca sunt continue si aparente) si cel putin teoretic superficia.

Uzucapiunea nu se poate aplica in privinta bunurilor imobile proprietate publica pentru ca , atat Constitutia, cat si dispozitii cuprinse in alte legi, precum Legea nr. 18 / 1991 (art.5), Legea nr. 213 / 1998 (art. 11) si altele prevad ca acestea sunt inalienabile si imprescriptibile.

De asemenea, art. 1844 cod civil dispune ca ,,nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comert”.

Bunurile imobile proprietate publica a statului sau a unitatilor sale administrativ – teritoriale sunt imprescriptibile atat extinctiv, cat si achizitiv.

IV. Posesia - conditie esentiala a uzucapiunii

Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neaparat o posesie utila, adica neatinsa de niciunul dintre viciile acesteia (art. 1847 Cod civil).

Simpla detentie precara ori posesia viciata, oricat ar dura in timp, nu poate duce niciodata la uzucapiune. Astfel, chiriasul, ‚, exercitand o posesie precara”, in realitate este vorba de o detentie precara, nu poate dobandi proprietatea prin uzucapiune cat timp exercita stapanirea ca locatar si nu ca proprietar.

De asemenea, Curtea Suprema de Justitie a decis recent ca ,, detentia locatarului, fiind viciata de proprietate, nu poate conduce prin uzucapiune la dobandirea proprietatii asupra imobilului ce face obiectul locatiunii.”

Fostul Tribunal Suprem a statuat ca stapanirea unei constructii de catre o persoana alta decat proprietarul acesteia, dar cu ingaduinta lui, nu este apta a duce la dobandirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra constructiei respective, deoarece acea persoana nu exercita o posesie utila, fiind numai un detentor precar.

Practica judecatoreasca a fost confruntata si cu problema de a sti daca mostenitorii aflati in indiviziune pot dobandi bunuri succesoriale prin uzucapiune.

S-a decis ca mostenitorii sunt presupusi ca stapanesc bunurile succesorale unii pentru altii cat timp se gasesc in stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, avand un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Felurile uzucapiunii

Uzucapiunea poate fi de doua feluri:

a) Uzucapiune de 30 de ani (art. 1890 Cod civil);

b) Uzucapiune de 10 pana la 20 de ani, dupa distinctiile stabilite in art. 1895 Cod civil, cand posesia a fost de buna credinta si s-a intemeiat pe un just titlu.