Viciile de Consimțământ

Consimtamantul  cu sau fara vicii

Consimtamantul reprezinta acordul de vointa al partilor unui contract. Pentru incheierea unui contract nu este suficienta decat o singura vointa, caci oferta nu obliga pe cel care a facut-o. In trecut au existat trei cazuri în care actul unilateral de vointa putea produce efecte juridice: cand era vorba de "votum", adica de promisiunea facuta unui zeu, în cazul în care promisiunea era facuta unei cetati si in cazul in care era vorba de promisiunea unei recompense (facuta de catre un stapân de sclavi celui care il va aduce pe sclavul fugit).

Pentru a fi valabil, un consimtamant trebuie sa fie serios, sa nu fi fost dat în gluma (jocandi causa) sau in imprejurari din care rezulta neindoielnic lipsa intentiei de a se obliga. Consimtamantul nu trebuie sa fie viciat. Viciile de consimtamânt în dreptul roman sunt: eroarea, teama dolul si leziunea.

Caracterul constient si liber al consimtamantului poate fi alterat de anumite imprejurari denumite vicii de consimtamant. Intr-adevar, potrivit dispozitiilor articolelor codului civil "consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol".Conform Art.930 din Codul Civil Consimtamântul partilor trebuie sa fie liber si exprimat în cunostinta de cauza.

EROAREA (error) consta intr-o reprezentare gresita a realitatii în momentul incheierii actului juridic. Nu orice eroare constituie un viciu de consimtamant ci doar cea care altereaza vointa exprimata la incheierea contractului, astfel ca respectivul contract este lovit de nulitate.

In functie de efectele la care da nastere, eroarea este de trei feluri: eroarea obstacol, denumita si distinctiv de vointa, eroare-viciu de consimtamant si eroare indiferenta.

Eroarea-obstacol (numita si distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii, falsa prezentare cazand asupra naturii actului ce se incheie  error in negatio  fie asupra identitatii obiectului  error in corpore.

Eroarea  viciu de consimtamant este falsa reprezentare ce cade fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului  error in substatia, fie asupra persoanei cocontractante  error in personam.

Eroarea  indiferenta este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante la incheierea actului juridic civil si care nu afecteaza insasi valabilitatea actului.

Urmatoarele cazuri de eroare constituie viciu de consimtamant:

- error in negotio - eroarea asupra naturii juridice a actului încheiat. De exemplu o parte crede ca face o vanzare iar cealalta parte crede ca face un depozit.

- error in corpore - eroarea asupra identitatii obiectului contractului. Spre exemplu o parte crede ca vinde un fond iar cealalta parte crede ca va cumpara un sclav.

- error in substantia (in materia) eroarea asupra calitatii esentiale a lucrului ce priveste substanta materiala sau intelectuala a lucrului care constituie obiectul contractului. Un exemplu: se vand sfesnice din arama în loc de aur.

- error in personam - eroarea asupra identitatii persoanei cu care se contracteaza, fie ca persoana are calitatea de creditor sau de debitor ("error in sexu").

- error in quantitate - eroarea asupra cuantumului, atunci cand acesta este un element esential al contractului.De exemplu vanzatorul crede ca este vorba de o suma mare de bani în timp ce cumparatorul de o suma mai mica,nu se inteleg sa plateasca sau,sa restituie diferenta de pret.

Dupa criteriul naturii realtitatii fals reprezentate, se disting doua feluri de erori: eroarea de fapt (priveste obiectul actului juridic, valoarea, cocontractantul - Art.931 Eroarea de fapt nu atrage anularea decât atunci când poarta asupra substantei obiectului sau a unei alte împrejurari considerate esentiale de catre parti, ori care, potrivit naturii contractului si conditiilor în care a fost încheiat, trebuie privite ca esentiale) si eroarea de drept (referitoare la existenta sau continutul unei norme de drept civil - Art.932 Eroarea de drept atrage anularea contractului când este singura ori principala sa cauza).

DOLUL (Dolus) reprezinta totalitatea manoperelor viclene pe care una din parti le utilizeaza pentru a o determina pe cealalta parte sa incheie contractul, respectiv actul juridic, pe care, in lipsa acestor metode, nu l-ar fi încheiat. Victima dolului se poate apara printr-o "actio de dolo" când contractul este executat si printr-o "exceptio doli" când contractul nu a fost executat. Dolul nu viciaza consimtamantul in mod direct, ci prin mijlocirea erorii pe care o provoaca. Victima dolului nu se inseala, aceasta este inselata, fiind indusa in eroare de o alta persoana prin mijloace viclene.

Dolul ca viciu de consimtamant presupune doua elemente: un element subiectiv intentional (intentia de a induce o persoana in eroare) si un element obiectiv (intrebuintarea de mijloace marsave prin care se inteleg acte combinate de siretenie, abilitati sau masinatiuni cu caracter de inselaciune). Element ultim al dolului consta nu numai intr-o actiune, ci si intr-o omisiune; dolul este cunoscut in acest caz ca dol prin reticenta si consta in necomunicarea celeilalte parti a unor imprejurari esentiale pentru incheierea actului juridic.