Viciile de consimțământ

Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt stabilite in Codul civil si sunt urmatoarele:

1) capacitatea de a contracta;

2) consimtamantul valabil al partii care se obliga;

3) un obiect determinat;

4) o cauza licita.

Conditiile actului juridic civil sunt clasificate in :

Conditii de fond, care privesc continutul actului juridic civil : consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza, si conditiile de forma: forma solemna ceruta de lege ad validitatem, ad probationem, si conditii cerute pentru a face actul opozabil tertilor.

Din definitia actului juridic civil rezulta ca esenta acestuia este manifestarea de vointa cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil.

Din procesul psihologic al formarii vointei juridice, dreptul civil nu retine decat doua elemente:1) hotararea exteriorizata (care constitute insusi consimtamantul) si 2) motivul determinant (care este cauza sau scopul actului juridic). Asadar, consimtamantul si cauza sunt elementele vointei juridice.

Consimtamantul se defineste ca fiind conditia esentiala de fond si generala a actului juridic civil, care consta in hotararea de a incheia un act juridic, manifestata in exterior.

Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa provina de la o persoana care are discernamant

- sa fie exteriorizat

- sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

- sa nu fie alterat prin vicii de consimtamant

Viciile de consimtamant sunt urmatoarele :

1.Eroarea

2.Dolul

3.Violenta

4.Leziunea

1. Eroarea, prevazuta de art. 954 Cod civil este o falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic. Ea este spontana, cel ce cade in eroare nu este influentat de cocontractant, singur isi creeaza falsa reprezentare. Eroarea, pentru a anula un act juridic, trebuie sa cada asupra vointei juridice pana la cauza, adica pana la motivul determinant care a dus la incheierea actului juridic.

Clasificare. Din punct de vedere al intensitatii si de aici a consecintelor pe care le produce, eroarea poate fi de trei feluri: eroare obstacol, eroare viciu de consimtamant si eroare indiferenta.

1. Eroarea obstacol este aceea care, datorita gravitatii sale, impiedica formarea actului juridic, intrucat este distructiva si face ca acordul de vointe sa nu se poata realiza. Este o eroare grava, sanctionata cu nulitatea absoluta a actului juridic.

Exista doua cazuri de eroare obstacol:

a) cand eroarea poarta asupra naturii juridice a actului (error in negotio) care consta in faptul ca una din parti crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta crede ca incheie alt act juridic, de exemplu, o parte eonsidera a incheiat un contract de vanzare-cumparare, iar cealalta are convingerea ca a dobandit bunul cu titlu de donatie;

b) cand eroarea poarta asupra identitatii obiectului actului juridic (error in corpore). Ea consta in aceea ca o parte considera ca obiect al actului juridic este un anumit bun, iar cealalta parte crede ca este un alt bun, de exemplu A vinde apartamentul nr. 22, iar B are convingerea ca a cumparat apartamentul 20 ambele situate in acelasi imobil si formand proprietatea aceleiasi persoane.

2. Eroarea viciu de consimtamant. Este o reprezentare gresita a realitatii care nu impiedica realizarea acordului de vointa, dar ii altereaza continutul, de asa maniera incat daca ea nu ar fi existat (daca subiectul ar fi cunoscut exact realitatea) actul nu s-ar fi incheiat.

Din prevederile art. 954 Cod civil se desprind doua cazuri de eroare viciu de consimtamant:

a) eroarea (gresita reprezentare a realitatii) asupra calitatilor substantiate ale obiectului actului juridic (error in substantiam), adica asupra acelor calitati care au fost determinante (hotaratoare) la incheierea actului si fara de care - daca nu ar fi intervenit eroarea - actul nu s-ar fi incheiat (art. 954 alin. 1 Cod civil); de exemplu, se cumpara un tablou tocmai pentru ca se crede ca apartine unui pictor celebru, dar in realitate este o copie a originalului;

b) eroarea asupra persoanei co-contractantului (error in personam) prevazuta in art. 954 alin. 2 Cod civil, fie asupra identitatii sale, fie asupra anumitor calitati speciale ale acestuia in contractele (sau acte juridice in general) in care consideratia persoanei cu care s-a incheiat contractul (identitatea sau calitatle sale) a fost determinanta, asa numitele contracte intuitu personae, cum sunt donatia sau mandatul.