Abuzul de poziție dominantă

Elementul de baza al notiunii de drept subiectiv difera dupa importanta care, în curentele de idei si în conceptiile socio-juridice, se acorda, în functie de perioadele istorice, ideii de putere a statului sau a colectivitatii, ori, dupa caz ideii de libertate individuala.

Dreptul subiectiv constituie o institutie esentiala a dreptului în general si a dreptului civil în special. El reprezinta, totodata, si un mijloc tehnic datorita caruia starea de fapt, constând în prerogativele pe care oamenii le au în relatiile lor unii cu altii, precum si în limitele sferei

în care aceste prerogative pot fi exercitate, se transforma într-o stare de drept protejata de ordinea juridica.

Institutia dreptului subiectiv a fost definita, în timp, în stiinta dreptul din România sub forme dintre cele mai diverse .

Dreptul subiectiv a fost apreciat ca fiind puterea ce o are fiecare individ de a pretinde ca facultatile, aptitudinile, si puterile sale care nu sunt îngradite, sau, mai exact în limita în care ele nu sunt îngradite prin lege, sa fie nu numai respectate, adica nesuparate de altii sau de societate prin organele sale, ci sa fie, atunci când ele s-au tradus în acte de vointa creatoare de raporturi juridice cu altii, sprijinite de societate prin organelle sale spre a fi aduse la îndeplinire efectele raporturilor create .

În doctrina a fost formulata o definitie în care dreptul subiectiv apare ca fiind posibilitatea juridica a titularului sau de a desfasura în limitele legii, o anumita conduita în virtutea careia poate pretinde persoanei obligate sa aiba o comportare corespunzatoare, ce poate fi impusa, în caz de necesitate, prin forta coercitiva a statului .

Dreptul subiectiv civil este o posibilitatea juridican în timp ce exercitiul dreptului este tocmai posibilitatea juridica materializata. Dreptul subiectiv constituie simultan atât un temei pentru a solicita altora un anumit comportament, cât si o limitare a conduitei titularului sau.

1.2. TERMINOLOGIA “ABUZ DE DREPT”

Sub aspect terminologic, denumirea „abuz de drept” sugereaza limitarea ideii de abuz exclusiv la drepturile subiective.

În legislatie este consacrata ideea de “abuz de pozitie dominanta” (Art. 6 din Legea concurentei prevede ca “ Este interzisa folosirea în mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata româneasca ori pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în: a) impunerea, în mod direct sau indirect, a preturilor de vânzare sau de cumparare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari; b) limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice în dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor; c) aplicarea, în privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în pozitia concurentiala; d) conditionarea încheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze stipulând prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; e) practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, în scopul înlaturarii concurentilor, sau vânzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni; f) exploatarea starii de dependenta în care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa în conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate.”).

În material dreptului concurential acest abuz este interzis în special în scopul protejarii consumatorului.

Desi este o latura a dreptului civil, abuzul de drept are numeroase incidente si prezinta o importanta deosebita în material dreptului muncii cu toate ca problematica sa nu a fost analizata de sine statator în materia si în literatura juridica de specialitate din România.

În dreptul muncii francez institutia abuzului de drept îsi gaseste aplicarea în dreptul muncii în legatura cu unele raporturi de munca, în cazul unor concedieri nejustificate. În acelasi domeniu îsi gaseste aplicarea si în dreptul german si japonez.