Acțiunea Cambială

1. Acţiuni de drept comun pentru recuperarea creanţei cambiale

Urmare a refuzului indeplinirii obligaţiilor de plată legea oferă creditorului cambial posibilitatea de a-şi realiza creanţa impotriva obligaţilor (principali sau de regres). Pentru obţinerea prestaţiei legea a prevăzut pentru creditor două posibilităţi:

a) Procedura unui proces cambial prin care dreptul este constatat de judecător care condamna pe debitor să execute prestaţia la care s-a obligat, proces ce debutează prin formularea unei acţiuni cambiale.

b) O procedură specială execuţională ce se intemeiază pe ideea ca titlul cambial este prin el insuşi un titlu executor pe baza căruia se poate proceda la executarea silită, in condiţiile dreptului comun, a debitorului (principal sau de re¬gres, după caz)

2. Acţiunea cambială

Prin acţiunea cambială intelegem procedura judecătorească prin care creditorul va constrânge pe debitori la plata sumei la care aceştia s-au obligat prin subscrierea titlului Legea recunoaşte creditorului prerogativa virtuală de a deschide, intreţine şi finaliza un proces, prin care se obţine o hotărâre judecătorească, un titlu executor (un titlu menit să fundamenteze constrangerea debitorului să plătească). Constrângerea operează asupra patrimoniului datornicului şi consta in sechestrarea bunurilor acestuia şi vânzarea lor cu concursul şi sub supravegherea autorităţii judecătoreşti, pentru satisfacerea in numerar a creanţei cambiale

Procesul cambial este un proces de drept comun care se derulează după normele de procedură obişnuite, procedură civilă. Acţiunea cambială nu protejează insă un drept oarecare ci dreptul de credit al posesorului, incorporat in titlul-document, un drept de creanţă originar ce se naşte in persoana subiectului cambial (drept care se bucura de caracteristica autonomiei).

Acţiunea cambială va fi o acţiunea declaratorie, patrimonială, personală, mobiliară ce tinde la realizarea unui drept.

Art. 47 L.c. distinge intre acţiuni directe şi actiuni de regres după cum se urmăreşte executarea unui obligat principal sau de regres.

Acţiunea directă are următoarele caracteristici:

a) se intentează contra obligaţilor principali (acceptanţi şi avaliştii acestora);

b) ea nu este condiţionată de dresarea protestului sau de săvârşirea vreunui act conservatoriu al dreptului de regres. Se exceptează totuşi situaţia când in cambie este indicat un domiciliatar. Deşi acesta nu este un debitor cambial ci indeplineşte un serviciu de casierie pentru acceptant, totuşi refuzul sau de a plăti trebuie consemnat intr-un protest. Or, protestul pentru neplată trebuie să fie precedat de prezentarea la plată şi dresarea lui in condiţiile şi termenele prevăzute de Lege.

c) aceasta acţiune nu poate fi pornită inainte de scadenţă;

d) exerciţiul acestei acţiuni este supus numai sancţiunii prescripţiei.

Acţiunea de regres se caracterizeaza prin cele ce urmează:

a) se intentează contra debitorilor de regres, oricare ar fi ei;

b) acţiunea este condiţionată de dresarea protestului şi de orice act conservatoriu pe care legea il prevede;

c) ea poate fi inaintată in anumite condiţii inaintea scadenţei dreptului ce-1 protejează;

d) exerciţiul acţiunii de regres este supus sancţiunii decăderii şi prescripţiei;

e) titularul acţiunii va fi intotdeauna creditorul dreptului de regres.

Acţiunea este o virtualitate de sesizare a unui organ jurisdicţional să statueze asupra unei situaţii juridice deduse judecăţii şi, fără să se identifice cu dreptul subiectiv este inerentă acestuia. Exercitarea oricărei acţiuni presupune respectarea unui minim de condiţii formale prescrise de legea procedurală. In dreptul cambial legiuitorul nu s-a mărginit să fixeze numai formalităţile şi termenele in vederea acţiunii cambiale de regres dar a prevăzut şi sancţiunea nerespectării acestora, care este decăderea.

Aceasta formulă adoptată de lege obligă pe creditor să nu lase prea multă vreme pe obligaţii de regres in incertitudine expuşi ameninţării punerii in mişcare a acţiunii. Regula este stabilită deci in interesul debitorilor.