Administratorii societății comerciale cu răspundere limitată

Prezentare generala a societatilor cu raspundere limitata

Reprezentand rezultatul nevoilor resimtite in activitatile comerciale (datorate faptului ca formele asociative "clasice" nu dadeau satisfactie tuturor celor care doreau sa se implice in comert pentru ca - de pilda - intreprinzatorilor detinatori de capitaluri mijlocii nu li se pareau convenabile nici societatile de persoane, care erau considerate "prea mici", dar nici cele de capitaluri, care li se pareau "prea mari" pentru posibilitatile lor), societatea cu raspundere limitata a aparut destul de tarziu - ca entitate juridica distincta - fiind reglementata pentru prima data in Germania, la sfarsitul secolului al XIX-lea, intrucat s-a dovedit a fi - inca de la momentul crearii ei - forma asociativa cea mai avantajoasa pentru cei care o constituie, societatea cu raspundere limitata a fost adoptata ca model si reglementata, in scurta vreme, in mai toate tarile Europei.

Societatea cu raspundere limitata este definita ca o societate ce se constituie, pe baza deplinei increderi, de doua sau mai multe persoane, care pun in comun anumite bunuri pentru a desfasura o activitate comerciala, in vederea dobandirii si impartirii beneficiilor si care raspund pentru obligatiile societatii, in limita aporturilor. Articolul 3 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 prevede ca societatea cu raspundere limitata este aceea societate ale carei obligatii sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii sunt obligati numai in limita aporturilor lor, pana la concurenta capitalului subscris .

In comparatie cu societatile de capitaluri exista un singur element comun, anume, responsabilitatea limitata a asociatilor, caci in rest, societatile de capitaluri (adica societatea pe actiuni si societatea in comandita pe actiuni) si societatea cu raspundere limitata se deosebesc intre ele esential prin note de distinctie ireductibile.

Astfel, in timp ce societatile de capitaluri emit titluri de valoare negociabile la bursa si pe piata extrabursiera, societatea cu raspundere limitata nu are, potrivit legii, o atare abilitare. Apoi la societatile de capitaluri lipseste cu desavarsire elementul intuitu personae, in vreme ce la societatile cu raspundere limitata acest element este caracteristic .

Avantajele pe care le prezinta societatea comerciala cu raspundere limitata sunt evidente. Scutita de neajunsul raspunderii solidare si nemarginite care caracterizeaza societatile in nume colectiv sau in comandita simpla (pentru comanditati) dar conservand caracterul intuitu persoane care permite asociatilor sa ramana "intre ei", societatea cu raspundere limitata beneficiaza si de avantajul unei proceduri de constituire mai simple decat aceea a societatilor pe actiuni. In plus, este unica forma de societate care se poate constitui cu un singur asociat. Ingaduinta facila de a limita raspunderea prezinta evidente neajunsuri si pericole pentru viata comerciala sanatoasa. Falimentele se pot produce oricand, fara sa ii atinga pe asociati, caci falimenteaza numai societatea comerciala .

In mod paradoxal, ceea ce constituie avantaje la aceasta societate, reprezinta - in acelasi timp - si dezavantajele sale. Sintetic, avantajele constituirii unei societati cu raspundere limitata decurg din faptul ca ea este conceputa ca o societate inchisa, fondata de persoane care se cunosc si-si acorda incredere reciproca si in care responsabilitatea asociatilor este limitata la valoarea aporturilor lor, iar inconvenientele constau pe de o parte in aceea ca - putandu-se constitui doar dintr-un numar limitat de persoane - societatea nu va putea desfasura afaceri de mare anvergura, iar pe de alta parte, in faptul ca raspunderea limitata stabilita prin lege in sarcina asociatilor reprezinta, in general, o garantie insuficienta pentru terti .

Ca o caracteristica proprie, preluata din reglementarea societatilor de persoane, societatile cu raspundere limitata nu au abilitare legala de a emite titluri de valoare. Titlurile societare ( care sunt certificatele de parti de interese in cadrul societatilor de persoane si certificatele de parti sociale, in cadrul societatilor cu raspundere limitata) emise de aceste societati nu intrunesc trasaturile specifice ale titlurilor de valoare .

Partile sociale pot fi insa transmise intre asociati sau catre terti (in conditiile legii). Faptul ca partile sociale nu reprezinta titluri negociabile, nu inseamna ca transmiterea acestor titluri trebuie facuta la valoarea lor nominala, ci ca ele nu pot fi cotate (Ia bursa sau pe o piata extrabursiera). Diferenta dintre valoarea nominala a partii sociale, si valoarea de cesiune, nu reprezinta o "negociere" a titlului, deoarece nu presupune cotatia acestuia .