Aporturile asociațiilor

APORTURILE ASOCIATILOR

1. Regimul juridic al aporturilor

1.1.Notiunea aportului.

Aceasta notiune are un sens juridic si unul etimologic.

Sub aspect juridic,prin aport se intelege obligatia pe care si-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patimoniala.Operatiunea este analizata ca un contract incheiat intre asociati si viitoarea societate comerciala(contractul de aport) In limita aportului asociatul devine debitor al cocietatii,cu toate consecintele care decurg din acesta calitate.

Sub aspectul etimologic,notiunea de aport desemneaza desemneaza chiar bunul adus in societate de catre asociat.

Desi sensul juridic este sensul propriu al notiunii de aport ,totusi, notiunea este folosita si in sensul ei etimologic.

1.2.Obiectul aportului.

Aportul poate avea ca obiect orice bun cu valoare economica al asociatului, care prezinta interes pentru activitatea societatii.

Potrivit art.1492 din Codul Civil fiecare asociat trebuie sa puna in comun ”sau bani,sau alte lucruri,sau industria sa”.

Deci,aportul poate fi in numerar,in natura sau in industrie.

a)Aportul in numerar. Acest aport are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o transmita societatii.

Intrucat sumele de bani sunt indispensabile inceperii activitatii comerciale, aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea societatii comerciale,indiferent de forma ei(art. 15 din Legea nr 31/1990).Aportul asociatului la capitalul social nu este purtator de dobanzi (art. 68 din Legea nr.31/1990).

b)Aportul in natura. Acest aport are ca obiect anumite bunuri,care pot fi bunuri imobile(cladiri,instalatii etc)si bunuri mobile corporare (materiale, marfuri) sau incorporale(creante, fond de comert etc.)

Aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate comerciala.Aceste aporturi se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si predarea efectiva a bunurilor catre societate [art.15 alin.(2) din Legea nr.31/1990].

Aportul poate constata in transmiterea catre societate a dreptului de proprietate asupra bunului ori a dreptului de folosinta.In lipsa unei stipulatii contrare, bunurile devin proprietatea societatii.Se intelege ca ca daca s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate , bunul va intra in patrimonial societatii,asociatul nemaiavand un drept asupra lui.

In cinsecinta, bunul nu va putea fi urmarit de creditorii asociatului, iar la dizolvarea societatii, asociatul nu va avea dreptul la restituirea bunului,ci la valoarea sa.

In cazul in care aportul are ca obiect un bun imobil sau un bun mobil corporal,raporturile dintre asociat si societate sunt raporturi juridice asemanatoare celor dintre vanzator si comparator.Cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra bunului, art. 65 din Legea nr. 31/1990 prevede ca bunul devine proprietatea societatii “din momentul inmatricularii ei in registrul comertului”.

Daca bunul piere inaintea inmatricularii societatii, riscul este suportat de catre asociat;el va fi obligat sa aduca in societate un alt bun ori un aport in numerar.Concluzia se intemeiaza pe dispozitiile art.15 alin.2 din lege, care prevad ca aporturile in natura se realizeaza “prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva a bunurilor catre societate”.

Bunul care face obiectul aportului in natura trebuie evaluat in bani, pentru a se putea stabili valoarea partilor de interes,partilor sociale sau actiunilor cuvenite asociatului in schimbul aportului.

Aceasta evaluare se face de catre asociati sau, cand este necesar de catre experti [atr 36 alin.(3) si art.37 alin. (1) din Legea nr. 31/1990]. In contractul de societate trebuie sa prevada valoarea bunului si modul de evaluare (art.7 si 8 din Legea nr 31/1990). In cazul in care bunul care face obiectul aportului in natura a fost adus in folosinta societatii,in doctrina se considera ca raporturile dintre asociat si societate sunt guvernate de regulile referitoare la locatiune.Intrucat societatea societatea dobandestev numai un drept de folosinta (drept de creanta), asociatul ramane proprietarul bunului si,in aceasta calitate ,la dizolvarea societatii,are dreptul la restituirea bunului.

Bunul poate fi adus in societate si cu titlu de usufruct, caz in care societatea dobandeste un drept real, in temeiul caruia are dreptul sa foloseasca bunul si sa culeaga fructele.

Asociatul pastreaza dreptul de dispozitie asupra bunului.

Aportul in natura poate avea ca obiect bunuri mobile incorporale,cum sunt creantele,brevetele de inventie,marcile, licentele.

Aportul in creante se considera liberat numai dup ace societatea a obtinut plata sumei de bani care face obiectul creantei.

Intrucat valorificarea de catre societate a creantelor dobandite poate crea dificultati,legea interzice creantele ca aport in societatea pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica,in societate in comandita pe actiuni si societate cu raspundere limitata.Pentru cazurile cand sunt admise creantele ca aport,raporturile dintre asociat si societate sunt carmuite de regulile cesiuni de creanta (art.1391 din Codul Civil).Prin derogare de la dreptul comun asociatul, raspunde pentru solvabilitatea debitorului (art.84 din Legea nr 31/1990).

c) Aportul in industrie.In terminologia legii, aportul in industrie consta in munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in societate avand in vedere competenta si calificarea sa.

Aportul in prestatii in munca este permis numai asociatilor din societatea in nume colectiv si asociatilor comanditati din societatea in comandita (art. 15 ,alin. 5 din Legea nr. 31/1990).

Un astfel de aport nu este cuprins in capitalul social,deoarece el nu poate constitui un element al gajului general al creditorilor societatii.Totusi,in schimbul aportului de prestatii in munca,asociatul are dreptul sa participe la impartirea beneficiilor si a activului social si totodata, are obligatia sa participe la pierderi.In acest scop,aportul in prestatii in munca trebuie evaluat si precizat in actul constitutiv.

1.3. Obligatia de a constitui aportul si executarea ei

Pentru constituirea societatii, fiecare asociat trebuie sa contribuie la formarea patrimoniului societatii,de aceea in actul constitutive trebuie sa se arate aportul fiecarui asociat.

Legea nu cere ca aporturile asociatilor sa fie egale ca valoare sau ca ele sa aiba acelasi obiect si nici ca aportul unui asociat sa aiba un obiect unitar.

Intrucat notiunea de aport desemneaza o obligatie, trebuie facuta distinctie intre nasterea obligatiei si executarea ei; obligatia se naste la incheierea cotractului de societate, pe cand executarea ei poate fi la constituirea societatii sau ulterior ,la termenele stabilite in actul constitutiv.

Asumarea obligatiei de aport este denumita subscriere la capitalul societatii.Ea se naste prin semnarea contractului de societate sau, dupa caz, prin participarea la subscriptia publica.

Efectuarea aportului poarta denumirea de varsare a capitalului (varsamant).Asociatii sunt obligati sa efectueze aporturile potrivit stipulatiilor din contractul de societate si cu respectarea dispozitiilor legii.