Arbitraj Comercial - Constituirea Tribunalului Arbitral

CAP. I Numirea arbitrilor

Tribunalul arbitral poate fi constituit din unul sau mai mulţi ar¬bitrii , în conformitate cu prevederile clauzei compromisorii sau regulile instituţiei de arbitraj care organizează arbitrajul instituţionalizat (art. 345 C.pr.civ.).

În ceea ce priveşte numărul arbitrilor, în lipsa unei prevederi ex¬prese a părţilor, dispoziţiile din Codul de procedură civilă sau din Re¬guli completează voinţa acestora, stabilind anumite principii în ceea ce priveşte numărul arbitrilor care compun Tribunalul arbitral

În primul rând, părţile trebuie să stabilească în mod expres dacă litigiul arbitral va fi judecat de către un singur arbitru (componenţa uni¬personală ) sau de mai mulţi arbitrii (componenţa colegială ) în confor¬mitate cu art. 345 alin 1 C.pr.civ. şi art. 19 din Regulile CACIR. Acea¬stă posibilitate a părţilor într-un litigiu arbitral constituie o deosebire a arbitrajului faţă de sistemul justiţiei administrate de către stat, în cadrul căreia manifestarea voinţei părţilor cu privire la numărul sau calificarea judecătorilor care judecă respectivul litigiu nu produce efecte.

Opţiunea părţilor se va manifesta în cadrul clauzei compromisorii incluse în contractul încheiat de către părţi sau în compromisul încheiat după ce litigiul între părţi a luat naştere. Desemnarea tribunalului arbi¬tral unipersonal se poate face şi prin însăşi cererea de arbitrare sau în¬tâmpinarea depusă de către părţi.

Acordul părţilor privind soluţionarea litigiului de către un tribu¬nal arbitral unipersonal, precum şi acordul asupra persoanei desemnate arbitru unic , reprezintă condiţiile necesare pentru constituirea acestui tip de tribunal. Dacă părţile nu ajung la o înţelegere cu privire la per¬soana arbitrului unic, instanţa de judecată prevăzută la art. 342 C.pr.civ. va avea dreptul de a decide în mod definitiv asupra acestei chestiuni.

În cazul în care arbitrajul este desfăşurat în cadrul unei instituţii specializate, diferendele între părţi cu privire la desemnarea arbitrului unic se vor rezolva de către respectiva instituţie în conformitate cu Regulamentul propriu.

În conformitate cu Regulile CACIR, art. 25, în cazul în care părţile nu ajung la un consens cu privire la desemnarea arbitrului unic, autoritatea de nominare revine Preşedintelui Curţii.

Dacă părţile nu prevăd, în cadrul convenţiei arbitrate, numărul de arbitrii care vor compune tribunalul arbitral , Codul de procedură civilă şi Regulile prevăd că numărul acestora va fi de trei, câte unul numit de către fiecare parte şi un supraarbitru ales de către ceilalţi doi arbitri.

Părţile cu aceeaşi poziţie procesuală sau cele care au interese comune în cadrul litigiului vor putea numi un singur arbitru (art. 345 alin 3 C.pr.civ.). Instanţa prevăzută la art. 342 C.pr.civ. sau instituţia care organizează arbitrajul este competentă să decidă dacă şi care sunt părţile ce au interese comune în litigiu.

Ca regulă imperativă, menţionată în Codul de procedură civilă (art. 346), o parte nu poate numi arbitrul celeilalte părţi şi nici nu poate numi un număr mai mare de arbitrii decât cealaltă parte. În acelaşi sens, Regulile stabilesc în art. 18 faptul că fiecare parte are dreptul de a numi un număr egal de arbitrii cu cealaltă parte.

În arbitrajul internaţional, numărul de arbitrii care vor compune Tribunalul arbitral trebuie să fie impar, fiecare dintre părţi având, de asemenea, dreptul să numească un număr egal de arbitri (art. 369" C.pr.civ.).

Referitor la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o per¬soană pentru a putea fi desemnată arbitru într-un litigiu, Codul de pro¬cedură civilă menţionează că orice persoană fizică, cetăţean român care are capacitatea deplină de exerciţiu al drepturilor (art. 344) poate fi arbitru. Această regulă se aplică în toate cazurile în care se organi¬zează un arbitraj ad-hoc.

În cazul arbitrajului instituţionalizat, fiecare instituţie care orga¬nizează arbitrajul are dreptul de a impune anumite condiţii persoanelor care vor exercita această calitate în cadrul organizaţional al respectivei instituţie.