Armonizarea legii 26-1990 privind registrul comerțului și importanța acestuia

I. Istoric

În ţãrile Europei centrale şi de est, registrele comerţului au fost create dupã schimbarea regimului politic survenitã in 1989, din necesitatea tranziţiei la economia concurenţialã, ca elemente esenţiale ale noilor mecanisme de piaţã.

În România, registrul comerţului funcţioneazã în cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a municipilui Bucureşti şi in cadrul celor 42 de camere de comerţ şi industrie judetene.

Considerãm cã apartenenţa la structura camerelor de comerţ permite valorificarea la maximum, completã şi rapidã a informaţiilor despre firme. Spunem valorificatã la maximum pentru cã registrul comerţului conţine date legale, de publicitate a firmelor, care sunt rapid transformate în informaţii comerciale, indispensabile derulãrii în siguranţã a vieţii economice. În plus, pe aceasta bazã diversele departamente specializate ale caerei de comerţ pot oferi rapid şi eficient servicii mai complete cu un support informaţional actualizat.

În concepţia Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi municipiului Bucureşti şi a camerelor teritoriale, existenţa unor similitudini de dezvoltare zonalã, trãsãturile commune ce definesc viaţa economicã pe o anumitã arie geograficã, indiferent de frontierele dintre state constituie factori favorabili cooperãrii transfrontaliere. Avantajaţi din aceste acţiuni sunt tocmai oamenii de afaceri.

De asemenea, ca depozitar de informaţii legale, registrul comerţului are capacitatea de a furniza date şi de a elabora studii pentru fundamentarea unor proiecte regionale.

Colaborarea registrelor comerţului din ţãrile vecine ar permite şi identificarea modalitãţilor de punere in contact a membrilor comunitãţii de afaceri pe baza cererilor şi ofertelor, deschizând astfel calea cooperării bi si multilaterale.

În ţara noastrã registrul comerţului este reglementat prin Legea 26/1990 modificatã si reactualizatã. În reglementarea legii, registrul comerţului constituie o evidenţã personalã şi oficialã a tuturor comercianţilor din ţarã, personae fizice şi personae juridice, evidenţã având dublu rol, acela de a concentradatele şi informaţiile esenţiale juridice şi economice privitoare la fiecare comerciant şi acela de a realize publicitatea legalã a acestor date şi informaţii.

Comerciaţii, persoane fizice şi juridice ca şi terţii care intrã în relaţii de afaceri cu aceştia, au nevoie sã fie informaţi cu privire la evenimentele care marcheazã viaţa şi activitatea acestora, statutul şi persoanele abilitate sã le reprezinte.

Registrul comerţului constituie o sursã privilegiatã de informare pentru toţi cei care vor sã cunoascã exact situaţia juridical a unei societãţi sau a unui comerciant persoanã fizicã. Dar, înscrierea în registrul comerţului constituie şi o formalitate cardinalã pentru o societate în curs de formare, prin ea marcându-se dobândirea personalitãţii juridice.

Neîndeplinirea formalitãţilor de publicitate este sancţionatã, în principiu, cu NULITATEA.

Totodată, prin banca sa de informaţii, registrul comerţului poate contribui la cunoaşterea situaţiei de ansamblu şi a evoluţiei comerţului românesc.

O condiţie primordialã pentru îndeplinirea rolului ce revine registrului comerţului o constituie asigurarea includerii in acest registru a tuturor întreprinzãtorilor din ţarã.

Deşi a fost o instituţie clãditã de la zero în 1990, registrul comerţului nu a reprezentat o noutate în ţara noastrã. Instituţia registrului comerţului, ca atare, a fost înfiinţatã încã de la sfarşitul secolului trecut şi a funcţionat cu succes pânã la instaurarea comunismului, dupã al doilea rãzboi mondial. Din fericire pentru noi, arhivele registrului comerţului au fost pãstrate intacte. Accesul la documentaţia pãstratã în aceste arhive şi nu în ultimul rând faptul cã am beneficiat de concursul unor jurişti de mare valoare care au cunoscut şi unii din ei au fost implicaţi direct în activitatea registrului în perioada interbelica, ne-a permis ca în numai trei sãptãmâni de la publicarea legii sã deschidem instituţiile pentru public.

Primele evidenţe ale comercianţilor datează din evul mediu, când breslele ţineau date despre comercianţi şi meseriaşi. După unirea Principatelor Romane odată cu punerea bazelor statului român modern, prin legi si amendamente noi, se acordă o importanţă crescândă ţinerii in evidenţă a structurii şi activităţii firmelor :

1864 - votarea si promulgarea primei legi de organizare a Camerelor de Comert si Industrie

1868 - amendarea legii existente, cuprinde germenele oficiului registrului comertului. Articolul 3 din proiect prevede ca nu se poata face nici un fel de inscriere la Tribunal, fara ca negustorii sa se fi prezentat la Camera de Comert si Industrie din circumscriptia lor, pentru a fi inscrisi in registrul Camerei

1884 - este promulgata "Legea inscrierii firmelor" ce organizeaza in sens modern evidenta firmelor comerciale

1913 - noi amendamente privitoare la rubricile registrul comertului sunt aduse de "Regulamentul pentru forma si modul tinerii registrelor pentru inscrierea firmelor", aprobat prin decret regal

1931 - registrul comertului este organizat pe langa Camera de Comert si Industrie. Noua "Lege pentru infiintarea unui registru al comertului" publicata in Monitorul Oficial nr. 84 din 3 aprilie, prevede ca, la fiecare Camera de Comert si Industrie sa se pastreze, de catre un oficiu special si sub controlul unui judecator delegat, un registru al comertului pentru inscrierea actelor a caror publicitate era ceruta de lege. Inmatricularile si mentiunile sunt publicate in "Buletinul Camerei de Comert si Industrie"

1945 - la sfarsitul acestui an erau inregistrate 157.626 de firme, din care firme individuale 147.038 si firme sociale 10.588

1950 - Registrul comertului este desfiintat, functiunile sale fiind incompatibile cu economia socialista

1990 - reluand traditia economiei romanesti din perioada interbelica, Registrul Comertului este reinfiintat pe langa camerele de comert si industrie din Romania, la 15 noiembrie, ca institutie proprie economiei de piata cu obiective si functii definite de Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului si Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale

2002 - Oficiul National al Registrului Comertului devine institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii organizata in subordinea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, in temeiul OUG nr. 129/10.10.2002, aprobata prin legea nr. 505/2003. Oficiile registrului comertului teritoriale se organizeaza in subordinea Oficiului National al Registrului Comertului si functioneaza pe langa fiecare tribunal

S-a pornit, e adevãrat, de la experienţa înaintaşilor, dar actualele oficii ale registrului comerţului se conduc dupã o concepţie modernã, care s-a impus în întreaga ţarã, printr-un grad avansat de informatizare a operaţiunilor.

II. Sistemul de organizare al Registrului Comerţului în Europa

În vederea dezvoltarii relatiilor de colaborare cu structurile europene active in domeniul registrului comertului, Oficiul National al Registrului Comertului a devenit membru al ECRF - European Commerce Registers Forum, in anul 2004. ECRF este o asociatie care reuneste autoritatile registrului comertului din toate tarile Europei si care abordeaza problematica specifica activitatii registratorilor, implicandu-se activ in elaborarea de proiecte ce vizeaza modernizarea activitatii registrului comertului si extinderea relatiilor de colaborare la nivel european.

Interesant este faptul cã instituţia registrului comerţului este gãzduitã de structuri gazdã diferite: camera de comerţ în cazul Italiei şi Ucrainei, ministerul comerţului în cazul Marii Britanii sau ministerul justiţiei in cazul Rusiei şi Republicii Moldova.