Aspecte privind auxiliarii comercianților

Auxiliarii comerciantilor

I. Reprezentarea in activitatea comerciala

A. Generalitati

Operatiile comerciale, mai ales cele internationale, datorita complexitatii, varietatii si frecventei, precum si a realizarii lor pe arii geografice vaste, practic nelimitate, presupun ajutorul unor intermediari –persoane fizice sau juridice- care si-au facut din intermediere obiectul activitatii lor comerciale, diversificandu-se si specializandu-se si probandu-si utilitatea in asemenea masura incat astazi anumite activitati din domeniul comertului nici nu mai pot fi concepute fara interventia lor.

Specializarea si competenta acestora se traduce printr-o contributie capitala la celeritatea, facilitarea si chiar realizarea in fond a afacerilor comerciale. De altfel, legate de institutia intermedierii comerciale sunt si unele instrumente juridice moderne, cum sunt: leasingul,factoringul, contractul de concesiune, franchisingul si altele.

Activitatea de intermediere reprezinta, in sens foarte larg,, o activitate depusa de catre o alta persoana decat aceea a titularului interesului (dominus negotii), fie ca aceasta persoana (intermediarul) lucreaza nomine aliento (in numele altuia), fie ca lucreaza nomine proprio (in nume propriu), dar pe socoteala altuia (reprezentare indirecta sau imperfecta).

Intrucat intermedierea implica institutia „reprezentarii” este necesara o infatisare, chiar si sumara, a acestei institutii juridice.

Reprezentarea, in forma sa cea mai simpla, este o operatie juridica prin care o persoana numita „reprezentant” incheie acte juridice cu tertii, in numele altei persoane numita „reprezentat”. Deci, in reprezentare iau parte trei persoane: reprezentantul, reprezentatul si tertul –parte la contractul incheiat.

De mentionat este faptul ca dupa efectuarea operatiei juridice persoana reprezentantului dispare (sub aspect juridic). Exista, asadar, in acest caz, o separare intre persoana care manifesta vointa (subiectul volitiv) si destinatarul rezultatului juridic obtinut, iar tertii cu care se contracteaza stiu si ei ca declarantul vointei nu este si destinatarul dreptului realizat, el fiind doar un intermediar.

Aceasta situatie juridica constituie o derogare de la regula consacrata de Art. 973 Cod Civil, potrivit careia „Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”. Ea este juridic valabila atata timp cat nu este oprita printr-o dispozitie legala sau nu este incompatibila cu natura dreptului la care se refera (cum ar fi, de exemplu, un drept strand legat de persoana, care, deci, nu se poate exercita prin reprezentant).

B. Reprezentarea in Codul Comercial

1. Codul Comercial nu reglementeaza la modul general reprezentarea, ci numai aplicatiile ei.

2. Reprezentarea este un procedeu prin care o persoana –reprezentant- incheie acte juridice cu tertii in numele si pe seama altei persoane –reprezentat-.

3. Reprezentarea impune trei conditii: existenta imputernicirii de reprezentare, intentia de a reprezenta si vointa valabila a reprezentantului.

4. Reprezentatul nu poate fi angajat decat daca a imputernicit el insusi pe reprezentant. Actul juridic de imputernicire este unilateral, se constata intr-un inscris si este numit procura; de obicei, reprezentarea este anterioara; dar nu este exclusa imputernicirea ulterioara, prin ratificarea actelor facute de reprezentant. Reprezentarea poate fi generala sau speciala, iar reprezentantul poate sa actioneze numai in llimitele imputernicirii primite.

5. Reprezentantul trebuie sa actioneze cu intentia de a face actul in numele si pe seama reprezentatului. El trebuie sa il incunostinteze pe tert in legatura cu pozitia lui juridica. Daca lipseste aceasta conditie, reprezentantul devn obligat personal fata de tert.

6. Reprezentantul manifesta vointa sa proprie daca o face din insarcinarea reprezzentatului. De aceea, valabilitatea actului depinde de vointa valabila a reprezentatului.

7. Principalul efect al reprezentarii consta in aceea ca actul juridic facut de reprezentant si tert naste obligatii in sarcina reprezentatului. Raporturile juridice se stabilesc direct intre terti si reprezentant. Actul il obliga pe reprezentat numai daca a fost facut de reprezentant in limitele imputernicirii primite. Reprezentatul poate confirma ulterior actul facut cu depasirea imputernicirii.

8. Actul incheiat de reprezentant si terti nu are efecte fata de reprezentant, deoarece el este strain fata de efectele actului juridic pe care l-a facut.

9. Reprezentarea are un caracter intuitu personae – ori de cate ori intervin mprejurari care afecteaza acest caracter, reprezentarea inceteaza (revocarea imputernicirii, renuntarea la insarcinare, moartea, interdictia, insolvabilitatea, procedura reorganizarii juridiciare si a falimentului aplicata reprezentantului sau reprezentatului).

10. Doctrina recunoaste reprezentarea indirecta, reglementata expres in Art. 405-412 Cod com. (contractul de comision).

C. Conditiile pentru validarea reprezentarii

Conditiile pentru validarea reprezentarii sunt urmatoarele:

• Sa existe imputernicire (autorizatie, procura);

Imputernicirea (autorizatia, procura) se poate grefa pe alte raporturi juridice existente intre parti: mandat, depozit bancar, contract de prestari de servicii, etc. (acestea constituind raportul juridic fundamental). Dar imputernicirea este un act juridic abstract, in sensul ca daca –din orice cauza- actul juridic pe care ea este grefata este nul, aceasta situatie juridica nu afecteaza prin ea insasi imputernicirea. Imputernicirea este un act unilateral, ea fiind valabila prin ea insasi, nefiind nevoie de o manifestare de acceptare din partea reprezentantului.

• Raportul de prezentare sa fie cunoscut de terti;

Cunoasterea raportului de reprezentare de care terti poate rezulta fie din declaratia expresa a reprezentantului sau a reprezentatului, fie din imprejurari din care sa rezulte un raport de reprezentare (ex factis et rebus).

• Reprezentantul sa lucreze in limitele imputernicirii primite

In ceea ce priveste conditia ca reprezentantul sa lucreze in limitele imputernicirii primite, prin procura se pot prevedea anumite restrictii, unele modalitati de executare pe care trebuie sa le respecte.

D. Efectul fundamental al reprezentarii

Efectul funsamental al reprezentarii consta in aceea ca actele juridice incheiate de reprezentant produc efecte juridice numai in patrimoniul reprezentatului (reprezentantul ramanand strain de ele). In consecinta, intrucat titular al drepturilor si obligatiilor este numai reprezentatul, numai acesta trebuie sa aiba capacitatea de a contracta. Reprezentantul trebuie sa aiba numai discernamant (aceasta, intrucat cel ce accepta sa fie reprezentat de un incapabil isi asuma si risculrile corespunzatoare). Tot asa, calitatea de comerciant si natura comerciala a operatiei se analizeaza prin referire la reprezentat, nu la reprezentant (reprezentantul independent poate avea si el capacitatea de comerciant, dar ea nu este pusa in relatie cu raportul juridic de reprezentare).

In ceea ce priveste declaratia de vointa, intrucat aceasta este facuta de reprezentant, chiar daca aceasta actioneaza in numele si in interesul reprezentatului, el (reprezentantul) exprimandu-si vointa sa proprie, aceasta vointa va trebui sa fie examinata daca a fost sau nu viciata. Tot in persoana reprezentantului va fi analizata si buna sau reaua sa credinta la incheierea actului.