Autonomia dreptului comercial - dreptului afacerilor. Avantaje și dezavantaje

1. Introducere

În lucrarea de față urmează să analizăm conceptul de autonomie a dreptului comercial/al afacerilor în cadrul sistemelor globale de reprezentare, de la apariția acestuia și până în ziua de azi și argumentele pro și contra aplicării acestuia în detrimentul sistemului unității dreptului privat. Această analiză este importantă pentru înțelegerea sistemului în sine și a aplicării și evoluției acestuia în timp în diferite spații geografice în care a fost sau încă este aplicat.

2. Cuprins

Autonomia dreptului comercial/al afacerilor reprezintă, alături de unitatea dreptului privat, unul dintre cele două sisteme globale de reprezentare existente în lume. Autonomia dreptului comercial/dreptului afacerilor este cel mai vechi sistem de reprezentare. În literatura de specialitate, întâlnim acest concept și sub noțiunea de dihotomie între dreptul civil și dreptul comercial.

Cele doua sisteme, cel al autonomiei dreptului comercial și cel al unității dreptului privat, sunt complementare și concurente dar în esență, acestea au fost întotdeauna asimilate împreună dreptului privat, substanța dreptului comercial fiind înglobată în dreptul privat. Existența însă a unui Cod comercial separat a reprezentat cel mai puternic argument pentru a susține autonomia acestuia față de dreptul civil.

Autonomia dreptului comercial a apărut ca urmare a necesității separării domeniului civil de cel comercial și a reglementării raporturilor comerciale într-un mod distinct, unitar. Principalul motiv al acestei separări a fost încercarea de a ușura aplicarea reglementărilor normative specifice în raporturile dintre comercianți și delimitarea acestora de celelalte raporturi civile. Prin urmare, autonomia dreptului comercial/ dreptului afacerilor presupune existența a două coduri de reglementare distincte, și anume: dreptul comercial/ dreptul afacerilor și dreptul civil. În practică însă această distincție între cele doua s-a dovedit a nu fi așa de ușor de realizat și de clară precum se credea inițial.

Autonomia dreptului comercial/ dreptului afacerilor față de cel civil a apărut în Franța la începutul secolului al XIX-lea, prin apariția Codurilor Napoleon: Codul Civil Napoleon - 1804 și Codul Comercial Napoleon - 1807, coduri care sunt în vigoare în Franța și în Germania chiar și în zilele noastre, având însă numeroase modificări ulterioare bineînteles.

În Europa la acest moment domină sistemul autonomiei dreptului comercial/ al afacerilor. Dar sunt și numeroase state care aplică sistemul unității dreptului privat.

Inițial și Italia și România au aplicat această autonomie a dreptului comercial/al afacerilor, urmând ca în secolul al XX-lea, în 1942 Italia să treaca la sistemul unitații dreptului privat și să înglobeze dreptul comercial/ al afacerilor în Codul Civil. De asemenea și România a trecut în ultimul deceniu la sistemul unității dreptului privat inspirându-se din modelul canadian (Quebec, Ottawa - 1994), prin abrogarea Codului Civil Cuza existent din 1864 și a Codului Comercial din 1887 și includerea acestor reglementări în Noul Cod Civil în vigoare din anul 2011.