Comercianții

1. Notiunea de comerciant:

Potrivit Codului Comercial Roman, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atât comerciantii, cât si necomerciantii. Reglementarea sa se aplica oricarei persoane care savârseste fapte de comert obiective (art. 3 C.com), indiferent daca persoana care le savârseste are sau nu calitatea de comerciant.

Daca savârsirea faptelor de comert are un caracter profesional, persoana în cauza devine comerciant (art. 7 C.com). Odata dobândita calitatea de comerciant, toate actele si faptele juridice ale acestei persoane sunt prezumate a fi comerciale (art. 4. C.com).

Daca însa, savârsirea faptelor de comert obiective de catre o persoana are caracter accidental, desi raportul juridic care s-a nascut este supus reglementarii comerciale, totusi, persoana care le-a savârsit pastreaza calitatea de necomerciant (art.9 C.com).

In concluzie, ca expresie a conceptiei sale obiective, codul comercial prevede ca “sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, având comertul ca profesiune obisnuita, si societatile comerciale.” (art. 7 C.com)

Precizarea notiunii de comerciant prezinta un mare interes practic. Calitatea de comerciant implica un statut juridic diferit de cel al necomerciantilor, cu consecinte deosebite asupra raporturilor juridice la care participa:

a) legea instituie anumite obligatii pentru comercianti, considerate obligatii comerciale, astfel, înainte de începerea comertului, comerciantul este obligat sa ceara înmatricularea în registrul comertului, iar în cursul exercitarii si la încetarea comertului sa ceara înscrierea în registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror înregistrare este prevazuta de lege; orice comerciant are obligatia sa tina anumite registre de contabilitate (art. 22 C. com) si de asemenea sa desfasoare activitate comerciala în conditiile unei concurente loiale;

b) legea instituie o prezumtie de comercialitate; toate actele si operatiunile savârsite de comerciant sunt prezumate a fi fapte de comert si deci supuse legilor comerciale (art.4 C.com);

c) actele comerciale încheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale, derogatorii de la regimul actelor juridice civile;

d) în cazul încetarii platilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi declarat în faliment; procedura falimentului este aplicabila numai comerciantilor ea nu se aplica necomerciantilor, chiar daca s-au obligat prin acte comerciale;

e) comerciantii pot participa la constituirea unor camere de comert si industrie, ca organizatii autonome, destinate sa promoveze si sa apere interesele lor;

f) comerciantii sunt supusi impozitului pe profitul realizat prin activitatea comerciala;

Art. 34 C. com. prevede ca dispozitiile codului comercial privind registrele comerciale nu se aplica colportorilor comerciantilor care fac micul trafic ambulant, carausilor sau acelor al caror comert nu iese din cercul unei profesiuni manuale.