Comerciantul - persoană fizică

Comerciantul persoana fizica

Notiunea de comerciant

Potrivit Codului comercial roman, subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii, cat si necomerciantii.

Intr-adevar, Codul comercial roman are la baza sistemul obiectiv. Reglementarea sa se aplica oricarei persoane care savarseste anumite fapte de comert obiective prevazute de art.3 C.com., indiferent daca persoana care le savarseste are sau nu calitate de comerciant.

Daca savarsirea faptelor de comert are un character professional, persoana in cauza devine comerciant (art.7 C.com.). Odata dobandita calitatea de comerciant, toate actele si operatiunile efectuate de aceasta persoana sunt prezumate a fi comerciale (art.4 C.com.).

Daca insa savarsirea faptelor de comert obiective de catre o persoana are caracter accidental, raportul juridic care se naste este supus legilor comerciale, dar persoana care le-a savarsit pastreaza calitatea de necomerciant (art.9 C.com.).

Situatia este aceeasi si in cazul in care actul incheiat este fapta de comert numai pentru una din partile actului juridic, iar pentru cealalta parte este act juridic civil; actul juridic va fi supus legilor comerciale, fara ca prin aceasta persoana pentru care actul nu este fapta de comert sa devina comerciant (art.56 C.com.).

Cu toate ca subiecte ale raporturilor comerciale pot fi atat comerciantii, cat si necomerciantii, totusi, in principal, activitatea comerciala se realizeaza de catre comercianti. Aceasta realitate il indreptatea pe ilustrul comercialist I.L.Georgescu sa afirme: „Comerciantul este cel mai de seama actor al vietii economice si juridice.”

Codul comercial nu da o definitie a comerciantului, ci precizeaza cine are calitate de comerciant. Art.7 C.com. prevede ca „Sunt comercianti aceia care fac fapte de comert avand comertul ca profesiune obisnuita, si societatile comerciale.”

Deci, au calitatea de comerciant persoanele fizice care savarsesc fapte de comert ca profesiune obisnuita si societatile care au ca obiect activitatea comerciala.

Comerciantii persoane fizice

Persoanele fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional.

In conceptia Codului comercial, comerciantul persoana fizica este definit nu prin apartenenta sa la un anumit grup profesional, ci prin actele si operatiunile, adica prin faptele de comert pe care le savarseste in mod profesional.

Conditiile in care persoanele fizice pot efectua o activitate comerciala sunt stabilite prin Legea nr. 300/2004 privind aurorizarea peroanelor fizice si a asociatiilor familiale care desfasoara activitati economice in mod independent.

Persoanele fizice pot desfasura activitati economice in mod individual sau pot constitui asociatii familiale.

Asociatia familiala se infiinteaza la initiativa unei persoane fizice si se constituie din membrii de familie ai acesteia (sotul, sotia si copiii acestora) care au implinit varsta de 16 ani, precum si rudele acestora pana la gradul al IV-lea inclusiv.

Asociatia familiala este o forma asociativa lipsita de personalitate juridica. Ea este reprezentata in relatiile cu tertii de peroana din initiativa careia s-a infiintat sau de persoana imputernicita de aceasta in baza unei procuri autentificate.

Persoanele fizice si asociatiile familiale pot desfasura activitati economice in toate domeniile, meseriile si ocupatiile, cu exceptia celor reglementate in legi speciale.

Pentr a putea desfasura activitati economice, persoana fizica si asociatia familiala trebuie sa detina autorizatie administrativa si certificatul de inregistrare eliberate in conditiile Legii nr. 300/2004.

Dobandirea calitatii de comerciant

In temeiul Codului comercial, calitatea de comerciant se dobandeste in mod diferit, dupa cum este vorba de o persoana fizica sau societate comerciala. Deosebirea se explica prin caracterele specifice celor doua categorii de subiecte participante la raporturile comerciale.

Potrivit art.7 C.com., pentru a dobandi calitatea de comerciant, persoana fizica trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa savarseasca fapte de comert si sa savarseasca faptele de comert ca o profesiune obisnuita.

Referitor la conditiile cerute pentru dobandirea calitatii de comerciant de catre persoana fizica, in doctrina nu exista un punct de vedere unitar.

Majoritatea autorilor considera ca, alaturi de cele 2 conditii prevazute de art.7 C.com., trebuie sa adauge o a treia conditie, aceea ca faptele de comert sa fie savarsite in nume propriu. Aceasta conditie este necesara pentru a delimita pe comerciant de auxiliarii folositi de acesta in activitatea comerciala.

Unii autori au considerat ca printre conditiile necesare dobandirii calitatii de comerciant trebuie trecuta si conditia capacitatii. Desigur, calitatea de comerciant se dobandeste prin savarsirea de fapte de comert, intre care cele mai numeroase sunt actele juridice. Dar, intrucat capacitatea comerciantului priveste savarsirea actelor juridice, ea nu este o conditie a dobandirii caliatii de comerciant. Intr-adevar, actele juridice pot fi savarsite nu numai personal, ci si prin reprezentare. Nu in acest sens, potrivit art.13 C.com., minorul poate continua comertul prin ocrotitorul legal, caz in care minorul are calitatea de comerciant, fara a avea capacitatea sa incheie actele juridice impuse de activitatea comerciala.

In doctrina s-a mai discutat daca, la conditiile art.7 C.com., nu ar trebui sa adaugam si conditia existentei autorizatiei administrative, atunci cand legea prevede o atare cerinta. In realitate, autorizatia administrativa este necesara pentru exercitarea comertului iar nu ca o conditie pentru dobandirea calitatii de comerciant. Aceasta calitate se dobandeste numai prin savarsirea faptelor de comert obiective cu caracter profesional.

In sfarsit, s-a mai sustinut ca pentru dobandirea calitatii de comerciant se cere si conditia inmatricularii in Registrul comertului. Inmatricularea in registrul comertului este obligatie impusa de Legea nr.26/1990, dar ea priveste exercitarea comertului, iar nu dobandirea calitatii de comerciant.