Comerciantul - persoană fizică

Codul Comercial nu defineşte comerciantul persoană fizică,ci prevede conditiile care trebuie să fie îndeplinite pentru ca o presoană fizică să dobândească această calitate.Astfel,potrivit articolului 7 Cod Comercial,comerciantul individual este persoana fizică ce săvârşeşte fapte de comerţ având comerţul ca profesie obişnuită.

Constituţia României consacră,în articolul 41,principiul libertăţii alegerii profesiei.Recunoaşterea acestui principiu înseamnă că orice persoană fizică are libertatea să exercite profesiunea comercială.

Accesul liber la profesiunea comercială cunoaşte,însă,anumite limite stabilite de lege,având fundamente diferite.Astfel,legea stabileşte anumite condiţii speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfaşura o activitate comercială,pentru a proteja anumite categorii de persoane de consecinţele grave ale angajării în raporturi juridice în calitate de comerciant.Totodată,prin lege sunt stabilite anumite incompatibilităţi şi decăderi,precum şi o serie de autorizaţii pentru a putea desfaşura o activitate comercială.Toate acestea sunt justificate de necesitatea protejării interesului general,prin respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.

În ceea ce priveşte reglementarea comerciantului persoană fizică,Codul Comercial cuprinde unele dispoziţii speciale privitoare la minor si femeia căsătorită (art 10-21),care trebuie interpretate in lumina dispoziţiilor legale actuale privind capacitatea persoanelor fizice de a încheia acte juridice.Regimul juridic al comerciantului persoană fizică se completează cu dispoziţiile prevăzute de Decretul nr. 31/1954,Codul Comercial,Codul Familiei (curatela),Legea nr. 26/1990,Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanei fizice şi a asociaţiilor familiale care desfaşoara activitaţi economice in mod independent etc.

Codul Comercial cuprinde dispoziţii speciale privind capacitatea de a efectua fapte de comerţ izolate,în mod accidental.Pe cale de consecinţă,pentru a încheia asemenea acte,persoana fizică trebuie să îndeplinească condiţiile generale din dreptul civil privind încheierea actelor juridice.

Pentru a dobândi calitatea de comerciant,adică pentru a putea săvârşi fapte de comerţ obiective,cu caracter profesional şi în nume propriu,persoana fizică trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu.Concluzia se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Codului Comercial si ale Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice.

Incapacitatea de a fi comerciant priveşte orice persoană care are condiţie juridică de minor.Deci,ea se referă nu numai la minorul sub 14 ani,care este lipsit de capacitate de exerciţiu,ci şi la minorul care a împlinit această vârstă şi care are capacitate de exerciţiu restrânsă.

În ceea ce priveşte minorul care a împlinit vârsta de 16 ani,acesta poate să încheie un contract de muncă ori să intre într-o organizaţie cooperatistă,fără încuviinţarea ocrotitorului legal,potrivit articolului 10 din Decretul nr.31/1954 (care spune: “Minorul,care a împlinit vârsta de 14 ani,are capacitatea de exerciţiu restrânsă.Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta,cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui.”).

Trebuie subliniat că există deosebiri esenţiale între condiţia juridică a salariatului sau a membrului organizaţiei cooperatiste şi cea a comerciantului,în sensul că primii se află într-un raport de subordonare,având drepturile si obligaţiile rezultate din muncă,în vreme ce comerciantul îsi asumă personal obligaţii prin actele juridice pe care le încheie,cu consecinţe grave asupra patrimoniului său,inclusiv falimentul în cazul insolvenţei.