Comparație între Societățile Comerciale și Societățile Cooperative

Societăţile comerciale sunt reglementate de Legea 31 din 16.11.1990 modificată şi completată. Aceasta nu defineşte societatea comercială, dar precizează că persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi pot constitui societăţi comerciale în vederea efectuării de acte de comerţ.

O modalitate de definire a societăţilor comerciale o constituie definiţia dată de S.D. Cărpenaru : „societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică în care asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comerţ, în scopul realizării şi împărţirii beneficiilor rezultate”.

Reglementările generale privind societatea cooperativă sunt cuprinse în Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperativei. Aceasta defineşte societatea cooperativă ca fiind “o asociaţie autonomă de persoane fizice şi/sau juridice, după caz, constituită pe baza consimţământului liber exprimat de acestea, în scopul promovării intereselor economice, sociale, culturale ale membrilor cooperatori fiind deţinută în comun şi controlată democratic de către membrii săi, în conformitate cu principiile cooperatiste”.

Principalele asemănări şi deosebiri dintre societăţile comerciale şi cele cooperative sunt redate în schema de mai jos:

1. Calitatea de persoane juridice a societăţilor cooperative şi a societăţilor comerciale este consacrată prin lege şi se dobândeşte la data înmatriculării lor în registrul comerţului. Ambele tipuri de societăţi întrunesc cerinţele pentru a fi persoane juridice, deoarece constituirea lor trebuie să fie dominată de:

a) existenţa patrimoniului propriu

b) existenţa organizării de sine stătătoare

c) existenţa scopului propriu.

Prin capacitatea juridică aceste societăţi dispun de aptitudinea de a avea drepturi şi de a-şi asuma obligaţii.Capacitatea juridică a societăţii cuprinde capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.

De asemenea atât societăţile comerciale cât şi cele cooperative sunt comercianţi conform art. 7 C. Com.: “Sunt comercianţi aceia care săvârşesc fapte de comerţ având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale” sau conform art 1 alin 2 din Legea nr. 26/1990: „In sensul prezentei legi, comercianţii sunt persoane fizice si asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi societăţile naţionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial, grupurile europene de interes economic cu caracter comercial şi organizţiile coopertiste.”

Calitatea de comerciant încetează prin dizolvare şi lichidare în cazurile prevăzute de legislaţia în vigoare, urmată de radierea societăţii din registrul comerţului.

2. Existenţa unei organizări de sine stătătoare

Existenţa unei organizări de sine stătătoare este specifică atât societăţilor comerciale cât şi societăţilor cooperative. În ambele cazuri organele societăţii sunt de patru feluri:

-organul deliberativ, reprezentat de adunarea generală a asociaţilor

-organul administrativ, reprezentat de administratorii societăţii

-organul executiv, reprezentat de directorii executivi ai societăţii

-organul de control, reprezentat de cenzorii/auditorii financiari ai societăţii

3. Constituirea societăţilor

Atât societăţile comerciale cât şi societaţile cooperative se constituie prin act constitutiv. La societăţile comerciale acesta se încheie sub semnătură privată, se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori. La societăţile cooperative actul constitutiv se încheie sub semnătură privată şi se semnează de către toţi membrii fondatori.