Concurența în Dreptul European al Afacerilor

Procesul de extindere a Uniunii europene implica realizarea unei concordante între legislatia nationala si legislatia existenta la nivelul Uniunii, concordanta ce devine practica prin intermediul procesului de adoptare al Acquis-ului Comunitar. Odata cu finalizarea negocierilor de aderare si implicit, închiderea tuturor capitolelor aflate în prezent în diferite stadii de negociere, legislatia României se va alinia la nivelul legislatiilor nationale europene.

Acest fapt presupune existenta, într-un areal delimitat

geografic – Uniunea Europeana – a mai multor sisteme legislative, care, desi, diferite de la o tara la alta, presupun o coordonare la nivel comunitar.

Acest întreg sistem legislativ, cu similaritatile europene si în acelasi timp cu particularitatile nationale, va caracteriza Piata Comuna Europeana, piata pe care vor activa toti agentii economici români dupa integrarea României.

Concurenta libera si deschisa la nivelul întregii Uniuni va avea efecte diferite asupra agentilor economici din România, oferind pe de o parte o piata noua de desfacere a produselor proprii, si pe de alta parte o concurenta crescuta din partea agentilor economici care deja activeaza pe teritoriul Uniunii.

Cunoasterea mecanismelor legislative europene care delimiteaza juridic Piata Comuna cumulata cu previziunea fluxurilor economice ale cererii si ofertei generate de procesul de aderare vor permite agentilor economici din România sa se pregateasca din timp pentru a face fata acestor schimbari. Este motivul pentru care am decis sa realizam o serie de articole prin care sa prezentam CONCURENTA asa cum este ea delimitata de catre Dreptul European al Afacerilor.

Definitia legislatiei Comunitare

Legislatia Uniunii Europene ar putea fi definita, dupa Walter Caims, ca fiind “atât pozitiva cât si negativa, sub aspectul a ceea ce este sau a ceea ce nu este”

Astfel, din perspectiva pozitiva, legislatia Uniunii Europene ar putea fi definita ca reprezentând “toate regulile, indiferent de sursa lor, care guverneaza activitatea si politicile Uniunii Europene”.

În sens restrâns, acestea iau forme diverse, precum:

- tratate si conventii inter-guvernamentale;

- legislatie emisa de catre institutiile comunitare;

- principii generate de drept care servesc la clarificarea si suplimentarea tratatelor si a legislatiei;

- decizii ale organismelor judiciare, atât la nivelul Uniunii Europene cât si la nivel national, în cazul statelor membre care aplica aceasta legislatie.

Într-un sens extins, legislatia Uniunii Europene mai

include:

- instrumente ne – coercitive, precum recomandarile si opiniile;

- regulamente interne ale intitutiilor;

- dezbaterile asupra legislatiei comunitare care au loc în Parlamentul European;

- diferite communicate, unele mai formale decât altele, care au loc între institutiile Uniunii Europene si terte parti;

- principiile legislatiei internationale care se aplica în cadrul Comunitatii.