Contracte Comerciale

Capitolul 1. Caracterizare generală

1.1. Consideraţii generale privind contractele comerciale

Etimologic, termenul „contract” provine din latinescul contrahere, care inseamna „a trage impreuna”.

Juridic, contractul reprezintă, conform prevederilor articolului 942 Cod civil, acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane prin care se nasc, se modifică sau se sting drepturi şi obligaţii.

Contractul, respectiv acordul de voinţă al părţilor trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 942-969 C. civ., dobândind însă natura juridică de contract comercial, datorită faptului că obiectul pe care îl tratează este comercial.

Codul comercial exprimă în mod sintetic acelaşi punct de vedere în cele două alineate ale art. 1.

Astfel, în primul alineat, referindu-se la obiectul codului comercial, se face precizarea de principiu conform căreia: ,,În comerţ se aplică legea de faţă”.

Codul comercial, în enumerarea multiplelor fapte (acte) sau operaţii pe care le consideră comerciale se referă şi la anumite contracte (art. 374-490). Pentru constituirea lor, este însă nevoie să se recurgă la codul civil, condul comercial precizând în alineatul 2 al primului articol că: ,,Unde ea (legea, respectiv codul comercial) nu dispune, se aplică Codul civil”.

În concluzie, în materia contractului comercial, acesta, sub aspect formal, este de drept civil, dar sub aspect substanţial este de drept comercial.

Cauzele care au determinat constituirea unor forme paralele ale unor contracte, care la origine au fost civile, îşi găsesc explicaţia în incompatibilitatea acestora cu funcţia economică a comerţului. Cu titlu, de exemplu, contractele de vânzare-cumpărare, mandat sau comision.

Aceste contracte civile pot să îndeplinească şi una din funcţiile economice ale comerţului, devenind comerciale. Pentru aceasta a fost însă necesar ca regulile sale originare să se modifice pentru ca activitatea contractuală să devină compatibilă cu funcţia economică a comerţului. Ori, comerţul are nevoie de reguli juridice şi de instituţii favorabile celerităţii tranzacţiilor şi siguranţei creditului, ceea ce nu oferă dreptul comun.

Contractului îi sunt caracteristice anumite caractere:

- de adeziune (în cazul în care condițiile contractului deja sunt stabilite, noi doar acceptăm sau nu încheierea lui, dar nu putem negocia condițiile – contractul cu Compania Orange de prestare a serviciilor) sau negociat (în acest caz părțile contractului negociază în egală măsură condițiile contractului – contractul de arendă);

- sinalagmatic (părțile au în același timp și drepturi și obligații) sau unilateral (generează obligații doar pentru una dintre părți);

- comutativ (părțile își cunosc drepturile și obligațiile de la bun început - vânzare -cumparare) sau aleatoriu (drepturile și obligațiile părților depinde de anumite evenimente viitoare si nesigure (contractul de asigurare);

- cu executare instantanee (contractul este executat la momentul încheierii lui – vânzare - cumparare) sau succesivă (drepturile și obligațiile părților sunt executate pe o perioadă mai lungă, pe toată durata contractului – contractul de arendă)

- translativ de proprietate (cînd contractul are ca scop transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun de la o persoană la alta – vînzare-cumpărare) sau translativ de proprietate (cînd contractul are ca scop transmiterea dreptului de folosinţă a unui bun de la o persoană la alta contractul de arendă).

Elementele contractului comercial sunt:

a) subiecţii- pot fi: persoanele fizice şi juridice care dispun de capacitate deplină de exerciţiu.

b) obiectul contractului reprezintă ceea ce doresc să obţină părţile încheind acest contract: la vânzare-cumpărare – bunul şi banii; la arendă – spaţiul şi banii.

Obiectul contractului trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- să fie în circuitul civil;

- să fie determinat sau determinabil (adică să poată fi deosebit de alte bunuri prin calităţile sale: culoare, mărime, cantitate, localizare etc);

- să existe la moment sau să poată exista pe viitor;

- să fie legal.

Conţinutul contractului – reprezintă toate drepturile şi obligaţiile pe care le obţin părţile în urma încheierii contractului.

Încheierea contractelor include 2 etape: oferta şi acceptarea ofertei.

Oferta - oferta de a contracta este propunerea, adresată unei sau mai multor persoane, care conţine toate elementele esenţiale ale viitorului contract şi care reflectă voinţa ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei. Oferta produce efecte numai dacă a ajuns la destinatar înainte de a fi revocată. O propunere adresată unui cerc nedeterminat de persoane (ofertă publică, reclama din magazine) este o chemare la ofertă dacă această propunere nu conţine nici o manifestare expresă a voinţei de a fi legat prin acceptare. Oferta trebuie să fie fermă, univocă, serioasă şi completă.

Constituie acceptare a ofertei declaraţia destinatarului ofertei sau o altă acţiune care atestă consimţirea ofertei. Acceptarea produce efecte din momentul în care este recepţionată de ofertant.

Oferta şi acceptarea ofertei reprezintă un antecontract, adică învoirea părţilor de a încheia ulterior un anumit contract.

Capitolul 2. Tipuri de contracte comerciale

2.1. Contractul de vânzare – cumparare

Contract prin care una dintre parți (vanzatorul) transferă proprietatea unui bun al său asupra celeilalte părți (cumpărătorul), care se obligă în schimb să plătească vânzătorului prețul bunului vândut.

Contractul de vânzare-cumpărare este un contract bilateral, sinalagmatic, cu titlu oneros, consensual, translativ de proprietate. Prin astfel de contract se poate transmite proprietatea, dar si un alt drept decât proprietatea , cu excepția drepturilor personale nepatrimoniale și a celor patrimoniale care au un caracter strict personal, cum este dreptul real de uz, dreptul la pensie.

Contractul de vânzare - cumpărare este contractul cel mai des utilizat în afaceri. Marea majoritate a activităţilor de întreprinzător se află în strînsă legătură cu contractul de vânzare - cumpărare. Astfel:

• realizarea circulaţiei mărfurilor se efectuează pe calea unei vânzări-cumpărări comerciale;

• întreprinderile de transport fac posibilă tocmai această circulaţie, după ce în prealabil a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare;

• întreprinderile de asigurare garantează o realizare a echivalentului mărfurilor vândute, dacă au fost distruse în caz de forţă majoră.

Contractul de vânzare-cumpărare are o largă răspândire şi prezintă interes aproape în toate domeniile. Cum activitatea comercială se realizează nu numai direct, ci şi prin intermediari, contractul de vânzare-cumpărare comercială reprezintă actul juridic cel mai frecvent întâlnit, ca obiect al contractelor de intermediere: contractul de mandat, contractul de comision şi contractul de consignaţie.

Ceea ce îi conferă vânzării comerciale un caracter particular sunt elementele de ordin economic, care se răsfrâng într-un set de dispoziţii speciale, întrucît vânzarea-cumpărarea comercială constituie o verigă a produţiei şi schimbului de mărfuri fabricate, în drumul lor de la producător la consumator şi chiar în cadrul producţiei însăşi (procesul de aprovizionare). Vânzarea-cumpărarea comercială este asemănătoare vânzării-cumpărării civile. Într-adevăr, în ambele cazuri este vorba de un contract, prin intermediul căruia se transmite proprietatea unui lucru în schimbul unui preţ. Ceea ce deosebeşte vânzarea-cumpărarea comercială de cea civilă este funcţia economică a contractului, şi anume interpunerea în schimb a bunului. Această funcţie conferă vânzării-cumpărării un caracter comercial.