Contractele Comerciale

Corelarea ofertei cu cererea de marfuri este conditionata de masura in care participantii la actele de schimb reusesc sa cunoasca in prealabil posibilitatile si preferintele partenerilor si sa-si armonizeze interesele economice prin negocierea conditiilor de vanzare-cumparare. Acestor cerinte le raspund relatiile comerciantilor cu producatorii – forme de legatura permanenta sau ocazionala care pregatesc sau insotesc actele de vanzare-cumparare.

In procesul schimbului se formeaza diverse raporturi intre participantii la aceste acte, desemnand relatiile de schimb.

Privite ca modalitati de inlesnire a negocierilor dintre participantii la relatiile de schimb si ulterior de indeplinire a acordurilor incheiate, relatiile comerciantilor cu producatorii se concretizeaza in forme specifice fiecarei etape de derulare a schimbului.

Formele pe care le imbraca relatiile comerciantilor cu producatorii sunt date de complexitatea naturii produselor ce fac obiectul actelor de schimb, de multitudinea posibilitatilor de procurare a marfurilor de catre firmele de comert, precum si de complexitatea tipologica a societatilor comerciale existente pe piata. Astfel ca, formele relatiilor comertului cu producatorii sunt specifice fiecarei etape de organizare si desfasurare a circulatiei marfurilor. Deci, relatiile comerciantilor cu producatorii pot fi structurate astfel:

• Relatii precontractuale;

• Relatii contractuale;

• Relatii postcontractuale.

Relatiile precontractuale se refera la relatiile stabilite intre producatori si comercianti inainte de incheierea relatiilor de afaceri. In aceasta etapa, comerciantii se informeaza cu privire la oferta si ofertantii de pe piata, isi stabilesc structura si volumul achizitiilor de marfuri si stabilesc intalniri cu potentialii furnizori. Aceasta reprezinta de fapt o etapa a comunicarii intre viitorii parteneri de afaceri.

In cadrul relatiilor precontractuale dintre comercianti si producatori, elemental cel mai important al continutului acestor relatii este negocierea.

Negocierea, activitatea omniprezenta in activitatea economica, este definita ca fiind procesul prin care producatorul si comerciantul (intreprinderea distribuitoare) incearca sa-si apropie puncul de vedere asupra conditiilor schimbului, dupa ce au intrat in contact, in vederea incheierii unui contract.

Relatiile contractuale.

In general, diferitele intelegeri de afaceri sunt materializate in contracte economice, considerate prin multitudinea clauzelor pe care le cuprind, ca principala forma de legatura intre agentii economici.

Contractul comercial este definit ca fiind acordul dintre doua sau mai multe personae, realizat in scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de drept commercial.