Contractul de Asigurare

1.Caracteristici generale ale contractului de asigurare

Orice persoană care traieşte într-o societate organizată este afectată de riscuri într-un fel sau altul. Riscul este definit ca ceva viitor şi nesigur, care dacă se va produce va duce la o pierdere. Persoanele fizice, societatile comerciale şi alte organizaţii se întâlnesc cu riscul în activitatea lor, iar asigurările îi ajută să se protejeze împotriva riscurilor.

Pe masura evolutiei relaţiilor economice oamenii, confruntaţi destul de frecvent cu pericole ce le pun în primejdie viaţa şi proprietatea, au descoperit necesitatea de a apela la asigurare ca modalitatea cea mai simplă de a se proteja pe ei şi bunurile ce le apartin.

1.1. Definiţia şi trăsăturile contractului de asigurare

Legea 136/1995, privind asigurările şi reasigurpările în România defineşte în mod direct contractul de asigurare în art. 9. Potrivit legii, prin contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asiguratorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să platească asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumită îndemnizaţie, în limitele şi în termenele convenite.

Art.942 din Codul civil român defineste contractul în felul urmator:”acordul între doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dansii un raport juridic”.

Codul civil prevede la art.1365:”contractul aleatoriu este convenţia reciprocă ale cărei efecte, în privinţa beneficiilor şi a pierderilor pentru toate părtile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment incert”. Contractul de asigurare este primul care se încadreaza in aceasta categorie.

Contractul de asigurare este actul juridic consensual, aleatoriu, sinalagmatic, cu titlu oneros şi cu executare succesiva, prin care asiguratul se obligă să plăteasca o anumită suma de lei numită primă de asigurare, în schimbul căreia asiguratorul îsi asumă obligaţia ca la producerea evenimentului (riscul asigurat) să plătească asiguratului sau beneficiarului despagubirea de asigurare sau suma asigurata, înlimitele convenite, precum şi onorarea obligaţiilor de răspundere civila ce revin asiguratilor fată de terti.

După cum apreciază unii autori, contractul de asigurare are două funcţii :

 introducerea riscului într-o mutualitate, în sensul că, deşi rămâne individual, riscul este contopit într-un ansamblu, în simbioză cu celelalte riscuri admise;

 stabilirea unei legături individuale între societatea de asigurare şi purtătorul riscului, prin acordul de voinţă dintre ei.

Contractul de asigurare are o serie de particularităţi faţă de contractele ce vizează alte domenii de activitate:

a. este un contract personal - obiectul asigurarii poate fi o proprietate, un bun sau un interes; prin contractul de asigurare se asigură persoana sau persoanele şi proprietatea. Dacă asiguratul vinde proprietatea asigurată, noul proprietar nu este asigurat în baza aceluiaşi contract, decât dacă societatea de asigurări acceptă acest lucru.

b. este un contract consensual – se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor, fără să fie nevoie de vreo formă specială de exprimare a voinţei acestora.

c. are caracter sinalagmatic – dă naştere unor obligaţii reciproce între parţi, încă de la încheierea sa. Asiguratul se obligă să declare exact bunurile şi riscurile, să plătească prima de asigurare, iar societatea de asigurări să ofere protecţie pentru riscul asigurat, fapt care se concretizează în despagubirea sau suma asigurată platită pentru pagubele produse de riscul asigurat.

d. este un contract cu caracter aleatoriu – efectele sale depind de un eveniment incert, producerea riscului. La încheierea contractului părtile nu cunosc existenţa sau întinderea avantajelor patrimoniale ce vor rezulta pentru ele din contract. În cazul asigurarii, evenimentul produce numai pierdere, situaţie în care societatea de asigurari plăteşte o îndemnizaţie de asigurare mult mai mare decât prima încasată.

e. este un contract cu titlu oneros – fiecare parte urmareşte să obţină un folos, un avantaj, o contraprestaţie în schimbul obligaţiei pe care şi-o asuma. Pentru asigurat avantajul constă în faptul că în schimbul primei de asigurare platite, el obţine protecţia pentru sume mai mari pe toată durata contractului, fapt ce îi asigură stabilitatea financiara. Societatea de asigurari are avantajul că fructifică primele de asigurare prin alimentarea fondului de asigurare, prin efectuarea de investitii,etc.