Contractul de Factoring

PRELEGERI

Factoringul este un institut nou al dreptului civil din Republica Moldova.

Esenţa juridică a relaţiilor de factoring rezidă în cesiunea de creanţă, de mult timp cunoscută în cadrul dreptului obligaţional. Relaţiile de factoring însă au un caracter mai complicat decît o cesiune de creanţă obişnuită, îmbinîndu-se nu doar cu relaţiile de împrumut şi credit, dar şi cu posibilitatea acordării altor servicii financiare. Iată de ce contractul menţionat trebuie să fie perceput ca o varietate a cesiunii. Băncile, alte organizaţii de credit şi întreprinderile specializate de factoring, care răscumpără creanţele băneşti (factorii) cu ajutorul acestui contract extind aria de acordare a serviciilor, obţin venituri suplimentare.

Întreprinderile (furnizorii de bunuri şi servicii), care vînd creanţe băneşti, îşi propun scopul de a accelera circulaţia mijloacelor lor prin perceperea înainte de termen a plăţilor pentru mărfurile furnizate (serviciile acordate).

Deşi factoringul se utilizează pe scară largă în circuitul antreprenoriatului, în majoritatea ordinelor legale nu există norme speciale cu privire la contractul de factoring. Pentru regularea lui se utilizează normele generale de drept obligaţional, în primul rînd cesiunea de creanţă (în dreptul continental european). Din acest punct de vedere Codul Civil reprezintă în domeniul respectiv cea mai avansată experienţă contemporană.

Aplicarea pe scară largă a acestui contract în practica comerţului internaţional a condus la elaborarea Convenţiei UNIДRUA cu privire la factoringul internaţional (Ottawa, 28 mai, 1988). În prezent Republica Moldova nu este membru al acestei Convenţii.

Termenul „factoring” este o transcripţie a cuvîntului englez „factoring”, care denotă o varietate a activităţii agenţilor. Respectiv „factor”(„factor”- comisionar, agent, intermediar).

Articolul 1290. Contractul de factoring

(1) Prin contract de factoring, o parte, care este furnizorul de bunuri şi servicii (aderent), se obligă să cedeze celeilalte părţi, care este o întreprindere de factoring (factor), creanţele apărute sau care v-or apărea în viitor din contracte de vînzări de bunuri, prestări de servicii şi efectuare de lucrări către terţi, iar factorul îşi asumă cel puţin două din următoarele obligaţii:

a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;

b) ţinerea contabilităţii creanţelor;

c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi de încasare a creanţelor;

d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere).

(2) Contractul de factoring se încheie în scris.

(3) Cesiunea creanţelor trebuie să fie notificată debitorilor.

(4) Părţile sînt obligate să precizeze mărimea, volumul, domeniul şi caracteristicile creanţelor care

fac obiectul contractului, precum şi elementele pentru determinarea sumei de plată.

(5) Faţă de contractul de factoring se aplică prevederile referitoare la cesiunea de creanţă în măsura

în care dispoziţiile prezentului capitol nu prevăd sau din esenţa factoringului nu reiese altfel.

1. Contractul de factoring are mult comun cu contractul, obiect al căruia este transmiterea drepturilor creditorului altei persoane (Art.556), întrucît factorului i se transmite dreptul de creanţă faţă de debitorul aderentului privind recesiunea creanţei întreprinderii de factoring..

Deosebirea esenţială a factoringului de o cesiune de creanţă obişnuită constă în faptul că obiect al factoringului poate fi atît dreptul existent de creanţă (dreptul real), cît şi acel drept care de abia va apărea (viitoarea creanţă). Între altele, în conformitate cu articolul 558 obiect al cesiunii de creanţă poate fi doar creanţa deja existentă, în caz contrar contractul nu este valabil.

Factoringul diferă de cesiunea de creanţă obişnuită şi prin componenţa părţilor participante la el. Astfel, în calitate de întreprindere de factoring se presupune că se pot lansa doar întreprinderile care au licenţă pentru exercitarea activităţii de factoring, pe cînd în cadrul cesiunii de creanţă în calitate de cesionar poate activa orice întreprindere.

2. Contractul de factoring este sinalagmatic. Aderentul se obligă să cesioneze factorului creanţele apărute sau care vor apărea în viitor, iar factorul îşi asumă cel puţin două din următoarele obligaţii:

a) finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans;

b) ţinerea contabilităţii creanţelor;

c) asigurarea efectuării procedurilor de somare şi încasare a creanţelor;

d) asumarea riscului insolvabilităţii debitorului pentru creanţele preluate (delcredere).

3. Contractul de factoring este consensual. Aderentul îşi asumă obligaţia de cesiune a creanţelor apărute sau a celor care vor apărea în viitor, iar factorul îşi asumă cel puţin două din obligaţiile enumerate în alin.(1) din articolul comentat. Drepturile şi obligaţiile le revin părţilor din momentul semnării contractului.

4. În lege se evidenţiază două feluri ale obiectului contractului de factoring: creanţele apărute şi creanţele care v-or apărea în viitor. (vezi comentariul Art.1292).

5. În conformitate cu contractul de factoring privind cesiunea creanţelor părţile sînt obligate să precizeze mărimea, volumul, domeniul şi caracteristicile creanţelor care fac obiectul contractului. Creanţa poate fi individualizată prin indicarea debitorului, sumei creanţei (datoriei), temeiului apariţiei lui (a contractului) dintre aderent şi debitor şi/sau a altor caracteristici care pot contribui la identificarea creanţei. Creanţa poate fi considerată determinată şi în cazul în care nu este concret indicată suma bănească sau debitorul.

Articolul comentat nu răspunde la întrebarea privind consecinţele care vor surveni în cazul imposibilităţii de a preciza mărimea, volumul, sfera sau caracteristicele creanţelor care fac obiectul contractului. În opinia mea în acest caz factorul este în drept să ceară de la aderent repararea prejudiciilor cauzate în urma faptului că nu a primit mijloacele băneşti potrivit creanţei ce nu poate fi identificată.

6. În afara limitelor sferei de aplicare a contractului de factoring rămîne, în special cesiunea creanţelor băneşti, exprimate în hîrtiile de valoare care se află în circulaţie (de exemplu: poliţa, cecul, obligaţia).

7. Părţi ale contractului sânt aderentul (furnizorul de mărfuri şi servicii) şi factorul (întreprinderea de factoring). Articolul expus comentării nu conţine răspuns la întrebarea cine este aderent sau întreprindere de factoring. Consider, că în acest caz aderent de fapt poate fi orice persoană sau organizaţie de comerţ, iar întreprindere de factoring – băncile sau alte organizaţii de credit, de asemenea organizaţii de comerţ care dispun de permis (licenţă) pentru exercitarea activităţii de acest gen. Odată cu încheierea contractului de factoring apar două grupuri de relaţii de drept: principale (interne) şi derivate (externe). Relaţiile interne apar între părţile contractului, relaţiile de drept externe se constituie între factor şi persoana terţă, care este debitor al aderentului conform contractului încheiat între ei (cumpărător de mărfuri , solicitant de lucrări şi servicii). Aceste relaţii nu sînt parte componentă a contractului de factoring, însă au legătură nemijlocită cu el.

8. În calitate de obligaţiuni principale ale părţilor contractante în alin. (1) din articolul expus comentării este menţionată obligaţia întreprinderii de factoring de a axecuta cel puţin două din următoarele obligaţii:

(a) Finanţarea aderentului, inclusiv prin împrumuturi şi plăţi în avans, adică o a semenea finanţare a aderentului poate fi efectuată în formă de transmitere către el a sumelor de bani în schimbul cesiunii săvîrşite (unice sau pe părţi separate) sau în formă de credit deschis pe numele lui, asigurat cu posibilitatea în viitor a cesiunii dreptului de creanţă. Conform condiţiilor concrete din contractul de factoring, una din obligaţiunile factorului poate fi şi prestarea serviciilor financiare aderentului, potrivit unei înţelegeri preventive. Condiţiile contractului pot prevedea două forme de transmitere a mijloacelor băneşti de către întreprinderile de factoring furnizorului de mărfuri şi servicii pentru cesiunea creanţei băneşti: prin cumpărarea creanţei băneşti şi prin acordarea mijloacelor băneşti sub formă de împrumut.

Utilizarea formei de finanţare a aderentului prin plăţi în avans predestinează diversităţi în componenţa obligaţiunilor ce apar la factor. Cumpărarea creanţei de la aderent are drept consecinţă apariţia relaţiei de obligativitate a întreprinderii de factoring cu debitorul, esenţa căreia o constituie plătirea de către debitor a creanţei băneşti ce a trecut în posesia factorului. Creanţa factorului faţă de aderent poate apărea doar în temeiurile prevăzute de Art. 1294 şi care ţine de răspunderea aderentului faţă de factor pentru nevalabilitatea creanţei, fiind obiect al cesiunii, în urma faptului că nu a fost plătită de debitor, precum şi pentru executarea obligaţiilor contractuale faţă de debitor în cazul în care aderentul răspunde pentru capacitatea de plată a debitorului, dacă riscul nu a fost preluat de factor în conformitate cu dispoziţiile p.d) alin.(1) din articolul comentat.