Contractul de Franchising

1.Notiune.

Franchising-ul constituie una dintre cele mai recente si mai moderne expresii ale distributiei de marfuri si servicii. Forma de comercializare careia ii da expresie juridica a aparut si s-a dezvoltat in S.U.A. cu numai cateva decenii in urma , atunci cand legislatia nord americana a interzis distribuirea marfurilor de catre insusi producatorul lor, impunand ca distribuirea sa fie facuta de o alta firma. Contractul de franciza a aparut în SUA odata cu legislatia antitrust prin care s-a interzis desfacerea produselor de catre producator. Datorita dinamismului si rentabilitatii sale a devenit o forma de cooperare comerciala; fiind o varietate recenta si raspândita a contractului de concesiune, franciza constituie o metoda moderna de afaceri, bazata pe colaborarea permanenta între parteneri.

Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, franchising-ul a imigrat in Europa unde a suferit influente si modificari locale.

Datorita gamei foarte vaste de forme in care se poate realiza , cat si particulariitatilor pe care el le reprezinta in fiecare stat , franchising-ul nu este usor de definit.

In doctrina americana s-a afirmat ca , in cei mai simpli termeni , franciza este o licenta prin care proprietarul unei marci comerciale sau a unui nume comercial concesioneaza altuia dreptul de a vinde un produs sau un serviciu sub acel nume sau marca.

Literatura franceza considera , la randul ei, franciza ca pe un mod de distributie care permite unui distribuitor  numit francizat- sa comercializeze produse sau servicii sub denumirea si marca unui furnizor  numit francizor - , aplicand know-how-ul acestuia.

In doctrina noastra franchising-ul a fost defeinit ca fiind operatiunea juridica ce presupune cedarea cu titlu oneros de catre o firma de succes , numita francizor , a dreptului si licentei (de fabricatie sau de comert) de a produce si de a vinde un anumit produs sau serviciu utilizand sistemul de afaceri si de management al firmei mama in favoarea unui intreg lant de alte firme ( persoane juridice) sau comercianti persoane fizice in calitate de francizat.

Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda altei persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu.

Aceasta definitie este deficitara sub mai multe aspecte:

- nu sunt definite elementele esentiale ale francizei, ca de exemplu: know-how-ul, asistenta

comerciala si tehnica, folosinta de catre beneficiar a însemnelor atragerii clientelei (marca, renume) ale francizorului;

- legiuitorul a introdus o parte din elementele definitorii ale francizei în definitiile date partenerilor contractuali si în obligatiile partilor;

-se lasa loc la interpretari ale unei serii de alte contracte din gama contractelor de distributie, licente si cesiuni.

În doctrina juridica, franciza s-a definit în diverse moduri:

Contractul de franchising (termen englez) consta în acordarea de catre comerciantul producator, numit franchiser, a dreptului de a beneficia de un sistem de relatii care contine marca, renumele, know-how-ul si asistenta unui comerciant, persoana fizica sau juridica, numita franchisee, în schimbul unui pret constând într-o suma de bani initiala si o redeventa periodica, numita franchisefee.

În sistemul american, franciza este o conventie care ofera unei parti dreptul de a distribui, de a vinde, de a furniza bunuri si servicii sau facilitati într-o zona determinata.

Un autor francez conchide plastic: A franciza înseamna a transmite altora cum sa reuseasca cum noi am reusit, a reitera o reusita.