Contractul de franciză

Notiunea de franciza face inca obiectul de studiu in ceea ce priveste definirea atat din punct de vedere juridic, cat si la nivelul conceptual al marketingului. Succint, franciza se poate defini ca o metoda comerciala de "imprumut" al numelui, prin care un business al francizorului este dat in folosinta unui beneficiar in anumite conditii contractuale. Astfel, pe de o parte franciza devine un vehicul de extindere a activitatii francizorului prin "multiplicarea" afacerii sale, pe de alta parte fiind o oportunitate accesibila a investitorului gata sa isi construiasca o cariera in afaceri.

In intelesul Ordonantei OG 52/1997, franciza este "un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda unei alte persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu".

Cum opereaza franciza?

Franciza poate fi definita ca fiind un concept de afacere prin care francizatul plateste pentru „marca” (numele) si „instruirea” (know-how-ul) în sistemele, operatiunile si sistemul comercial al francizorului printr-o taxa initiala si printr-o taxa ulterioara denumita „taxa de franciza” (un procent din cifra de afaceri) .

Francizorul trebuie sa puna la dispozitie un format complet al business-ului care sa includa numele, imaginea si impactul corporatiei, dovada testarii lui anterioare, know-how-ul, servicii de training si suport.

Beneficiarul francizei investeste capital, timp, efort, si eventual o experienta anterioara in business pentru a crea "clona" sistemului de business al francizorului.

Franciza poate fi :

- de distributie

- de servicii

- industriala

Contractul de franciza trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze :

- obiectul contractului

- drepturile si obligatiile partilor

- conditiile financiare

- durata contractului

- conditiile de modificare, prelungire si reziliere

Deschiderea unei afaceri în franciza, beneficiaza de o serie de avantaje fara investitii substantiale. Cât priveste investitia initiala, aceasta presupune, amenajarea spatiului comercial în functie de cerintele francizorului, realizarea stocului initial în cazul francizei de retail si cumpararea echipamentelor (de obicei furnizate de francizor, datorita cunoasterii specificatiilor tehnice, retelei de distributie si service) .

În cazul acestui gen de afacere, exista 3 tipuri de taxe pe care beneficiarul trebuie sa le plateasca : taxa de intrare, care se plateste la semnarea contractului, redeventele reprezentând cotele procentuale din cifra de afaceri, care se platesc lunar, si taxa de publicitate, care este utilizata rareori pe piata româneasca.

Taxa de intrare poate varia de la 500 de euro, pentru agentiile imobiliare, de exemplu, la peste 2 milioane de euro, în cazul unui lant hotelier. Redeventele pot varia si ele între 0 si 5% în afacerile de retail, iar pentru francizele din sfera serviciilor, aceste taxe ajung între 5 si 20% din cifra de afaceri.