Contractul de împrumut

Conform Noului Cod Civil republicat in anul 2011(art.2.144)contractul de imprumut este de doua feluri:

a) imprumutul de folosinta, numit si comodat;

b) imprumutul de consumatie .

Atunci cand bunul se afla in detinerea beneficiarului, iar promitentul refuza sa incheie contractul, instanta, la cererea celeilalte parti, poate sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, daca cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite.

a) Imprumutul de folosinta, numit si comodat

NOTIUNE

Imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp(conform art 2.146 din Noul Cod Civil)

CARACTERE JURIDICE

- Imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit;

- Imprumutul de folosinta este un contract real, fiind necesare realizarea acordului de vointa, precum si predarea lucrului care formeaza obiectul contractului;

- Imprumutul de folosinta este unilateral.

Împrumutul de folosinţă este considerat de literatura juridică drept un contract unilateral deoarece, în principiu, naşte obligaţii numai pentru comodatar, afara numai daca ulterior se nasc obligatii in sarcina comodantului, ca urmare a unui fapt accidental aparut datorita unei cauze extracontractuale (gestiune de afaceri, imbogatire fara justa cauza).

Exemple de contracte de comodat : contract comodat locuinta, contract comodat auto, contract comodat sediu social etc

Daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoana care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant, (conform Art.2147 din Noul Cod Civil)

Încheierea unui contract de comodat este soluţia ideală pentru a găsi un punct de lucru sau un sediu social pentru întreprinderile individuale, întreprinderile familiale sau persoanele fizice autorizate. Valabilitatea contractului este asigurată de acordul de voinţă al părţilor respectiv de predarea bunului care constituie obiectul împrumutului de folosinţă. În cazul în care bunul respectiv (autoturism sau spaţiu) se află în posesia comodatorului actul de spaţiu se poate încheie prin simplă manifestare de voinţă a comodatarului şi a proprietarului.

Un astfel de acord se numeşte „solo consensu”¹ şi îşi păstrează valabilitatea chiar dacă nu a fost aprobat de un organ fiscal. Legislaţia din România nu reglementează înregistrarea unui astfel de împrumut de folosinţă. Întreprinzătorii trebuie să ia în considerare faptul că prin semnarea unui astfel de contract proprietarul bunului (imobil sau mobil) transmite dreptul de utilizare şi nu de proprietate comodatarului. Părţile care decid să încheie un contract de comodat sunt sfătuite să verifice valabilitatea actelor oficiale precum documentul care confirmă faptul că persoana respectivă deţine autoturismul sau spaţiul care constituie obiectul împrumutului de folosinţă.

¹ Prin simplu acord al partilor

În cazul în care proprietarul bunurilor este o persoană juridică, înfiinţatorii firmelor sunt sfătuiţi să verifice documentul care demonstrează că societatea comercială deţine bunul respectiv precum şi Certificatul de Înregistrare la Registrul Comerţului. Un contract de comodat devine valabil din data semnării documentului sau de la o data prestabilită de proprietar şi comodatar. Chiar dacă se stabileşte o perioadă de valabilitate pentru un astfel de împrumut, părţile trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul de folosinţă asupra acestor bunuri nu are un caracter perpetuu.

OBLIGATIILE COMODATARULUI ( conform art. 2.148 Noul Cod Civil) sunt:

- sa conserve şi să păzească bunul împrumutat cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar (art. 2148 alin.1 noul Cod civil);

- să se folosească de bunul respectiv numai potrivit destinaţiei determinate prin natura lui sau prin acordul părţilor(potrivit art. 2148 alin. 2 Noul Cod Civil);

- să nu permită unui terţ să folosească bunul imobil fără aprobarea prealabilă a comodantului. (art. 2148 alin. 2 din noul cod civil) ;

- să suporte cheltuielile necesare folosinţei şi întreţinerii bunului, neavând dreptul să ceară restituirea lor (ex. plata întreţinerii, energie electrică, gaz, abonament telefon , internet, reparaţii locative şi amenajări etc.) - art. 2151 alin.1 din noul Cod civil;

- să predea spaţiul la expirarea termenului stabilit prin contract sau la cererea comodantului atunci când nu a fost stabilit un termen;

Comodatarul va putea fi obligat să plătească daune-interese dacă nu-şi îndeplineşte obligaţiile

Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute la incheierea contractului, atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a opus efectuarii lor ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi instiintat in timp util.

Comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultata numai din folosinta in scopul careia bunul i-a fost imprumutat (potrivit art.2.149, alin .1 din Noul Cod Civil)

Daca insa comodatarul foloseste bunul cu alta destinatie decat aceea pentru care i-a fost imprumutat sau daca prelungeste folosinta dupa scadenta restituirii, comodatarul raspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar daca aceasta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovedeste ca bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forte majore (art.2.149,alin.2 din Noul Cod Civil)

Comodatarul raspunde pentru pieirea bunului imprumutat cand aceasta este cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar fi putut feri intrebuintand un bun propriu sau cand, neputand salva decat unul dintre cele doua bunuri, l-a preferat pe al sau (art.2.150)