Contractul de societate și statutul societăților

Introducere

În ceea ce privește procedura de constituire a unei societăți, este necesară respectarea unor reguli și formalități în momentul înființării unei societăți comerciale.

Putem afirma că o societate comercială reprezintă, în esență, un contract și, deopotrivă, o persoană juridică. La baza formării unei societăți comerciale se află consimțământul partenerilor, manifestat în condițiile legii. Partenerii ajung la un consens să pună în comun anumite bunuri, să realizeze activități comerciale împreună și să împartă profitul între ei.

Actul constitutiv constituie fundamentul unei societăți comerciale.

Când analizăm un contract de societate și stabilim regimul său juridic, în primul rând este esențial să determinăm legea aplicabilă a acestuia, adică legea care „va guverna” condițiile de validitate și efectele acestuia. Și întrucât cel mai semnificativ efect al contractului de societate este crearea premiselor necesare pentru formarea societății a cărei înființare este vizată, rezultă logic că legea aplicabilă acestui contract va reglementa atât natura, cât și regimul juridic al societății pe care se bazează.

Fiecare societate comercială trebuie să fie în mod necesar supusă, în ceea ce privește statutul său organic, legii unei anumite țări. O societate nu poate exista în realitate dacă nu este constituită corespunzător în raport cu legea în temeiul căreia a fost înființată și nu își poate desfășura activitatea (activitate care implică încheierea de acte juridice) dacă nu deține organe administrative și reprezentative, a căror formare și funcționare depind și de legea aplicabilă statutului său personal. Pentru a deține informațiile legate de această lege, este necesar să se determine mai întâi naționalitatea companiei.

Concepția care a beneficiat de cea mai vastă audiență este cea al sediului social. În această concepție, societatea va avea naționalitatea țării în care și-a stabilit, conform actului constitutiv, sediul social. Aceeași soluție decurge din articolul 1 alineatul 2 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale: „Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române.”.

Astfel, societatea dobândește personalitate juridică prin îndeplinirea formalităților impuse de lege. În cadrul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, sunt evidențiate cinci tipuri de societăți, care trebuie luate în considerare odată cu întocmirea documentelor de înființare, pentru a putea constitui una dintre societăți. Legea 31/1990 actualizată în 2020 prevede că, „în vederea desfășurării unor activități cu scop lucrativ, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea prezentei legi”.

Punctul de pornire în formarea unei societăți comerciale îl constituie elaborarea actului/actelor constitutive ale viitoarei societăți. Actul constitutiv este diferit, în funcție de forma juridică a societății. Prin urmare, în cazul societății pe acțiuni, în comandită pe acțiuni și a societății cu răspundere limitată se vor întocmi atât contract de societate cât și statut, iar în cazul societății în nume colectiv și a societății în comandită simplă, doar contractul de societate.

Structura proiectului cuprinde două capitole. În primul capitol sunt evidențiate aspectele legate de contractul de societate și statutul societăților comerciale. Acest capitol este divizat în mai multe subcapitole, în care sunt reflectate aspecte privind conceptul de contract de societate și statut, caracteristicile juridice, condițiile de validitate, obiectul și cuprinsul acestuia. În al doilea capitol am tratat studii de caz referitoare la contractul de societate și la condițiile în care acesta devine nul.

CAPITOLUL 1 ASPECTE JURIDICE PRIVIND CONTRACTUL DE SOCIETATE ȘI STATUTUL SOCIETĂȚILOR

1.1 Noțiuni introductive privind contractul de societate comercială

„Contractul de societate este un contract cu caracter lucrativ, consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă în timp, în principiu, intuitu personae (cu excepția contractului de societate prin care se constituie o societate de capital), prin care două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități comune și să contribuie la aceasta prin anumite aporturi în bani, în bunuri, în cunoștințe specifice sau prestații, cu scopul de a împărți beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.”

În dreptul francez, contractul de societate este un act juridic, prin care unul sau mai mulți asociați convin să contribuie cu aporturi la o societate comună, cu scopul de a realiza și partaja profitul sau de a beneficia de avantajele economice rezultate.

Prin dispozițiile art. 1881 din Codul civil, contractul de societate este definit astfel: „Prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie la aceasta prin aporturi bănești, în bunuri, în cunoștințe specifice sau prestații, cu scopul de a împărți beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.”