Contractul de Transport

CONTRACTUL DE TRANSPORT

Definitie - conventia prin care o parte, carausul profesionist se obliga în schimbul unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumita distanta, cu un vehicul corespunzator.

PARTILE CONTRACTULUI DE TRANSPORT

Carausul – persoana care îsi ia însarcinarea ca într-un mod oarecare sa transporte sau sa faca sa se transporte un obiect oarecare.

Codul comercial are în vedere doua acceptiuni a notiunii de caraus:

- ¬prima se refera la întreprinderea de transport care îsi asuma obligatia de a executa deplasarea de bunuri sau persoane în nume propriu.

- cea de a doua acceptiune se refera la întreprinderile care transporta marfuri sau persoane în mod succesiv si la asa-zisii comisionari.

Întreprinderile de transport sunt cele care desfasoara organizat si sistematic, deplasarea persoanelor si bunurilor, în scopul obtinerii unui profit în beneficiul întreprinzatorului, care are sarcina de a organiza si efectua activitatea de carausie.

Criterii de calificare ale întreprinderilor de transport:

- întreprinderea de transport are o existenta obiectiva, determinata de modalitatea de derulare a

transporturilor si de scopul comercial al acestora, potrivit legii.

- are ca obiect principal de activitate un ansamblu omogen de transporturi comerciale, rezultat al derularii lor în mod organizat.

- scopul specific sau finalitatea activitatii desfasurate de aceasta si se concretizeaza prin planificarea si obtinerea profitului comercial.

Comisionarul-expeditor, în temeiul contractului de expeditie, se obliga, în schimbul unui comision sa încheie în nume propriu, pe seama comitentului (proprietar sau posesor al marfurilor) unul sau mai multe contracte de transport, precum si anumite operatiuni materiale specifice transportului de marfuri.

Calatorul – sau pasagerul intervine ca parte în contractul de transport de persoane. Calitatea sa de profesionist sau neprofesionist nu intereseaza sub nici o forma, deoarece aceasta nu influenteaza natura raporturilor juridice în contractul de transport de persoane. În literatura juridica se admite ca poate avea aceasta calitate si persoana fizica lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate restrânsa, mai ales în cazul transporturilor în comun.

Expeditorul – este considerat de regula, a fi orice persoana fizica sau juridica ale carei interese se refera la încheierea unui contract de transport de marfuri si bagaje. Expeditorul poate avea si calitatea de destinatar al marfii transportate, plasându-se în categoria contractelor bilaterale de transport unde are doua calitati: cea de expeditor si cea de beneficiar al transportului.

Pot avea calitatea de expeditor, persoanele juridice de drept public si privat, indiferent de forma de organizare, companii nationale, institutii, societati comerciale, agricole, indiferent de forma capitalului (autohton, strain, mixt), precum si persoanele fizice cu capacitate de exercitiu.

Destinatarul – este acea persoana fizica sau juridica careia transportatorul îi va elibera marfa la locul stipulat în contract (domiciliu, sediu, statie CFR, aeroport, etc.). Este indicat de regula, de expeditor în momentul încheierii contractului. Drepturile sale se nasc în momentul încheierii contractului între expeditorul-stipulent si carausul-promitent, indiferent daca destinatarul accepta sau nu dreptul stipulat în favoarea sa.

OBLIGATIILE PARTILOR ÎN CONTRACTUL

DE TRANSPORT

Obligatiile carausului la locul de pornire – constau în acceptarea cererii de transport, procurarea unui mijloc corespunzator naturii bunurilor, preluarea si încarcarea marfii de la expeditor, eliberarea documentului de transport.

1. Acceptarea cererii de transport – presupune manifestarea vointei juridice a carausului de a efectua transportul de marfuri sau persoane în conditiile stabilite în cererea ce i-a fost adresata de catre expeditor. În transporturile prin comanda, carausul nu are posibilitatea de a refuza încheierea contractului de transport datorita ofertei permanente în care se afla.

2. Obligatia de procurare a unui mijloc de transport corespunzator – punerea la dispozitia expeditorului a autovehicolului adecvat, la data, ora si locul de încarcare precizate de catre beneficiar, constituie premisa garantarii securitatii transportului bunurilor si persoanelor. Locul si momentul când mijlocul de transport sunt puse la dispozitia expeditorului sunt stabilite prin contract.

3. Luarea în primire a marfii – are loc la data si la locul stabilit în contract. Primirea marfurilor de catre transportator se realizeaza în urma operatiunilor de încarcare-descarcare, ce pot fi executate de catre caraus, expeditor sau destinatar, conform conventiei dintre acestia.

4. Cântarirea obligatorie sau facultativa – este legata de luarea în primire a marfii. Presupune si precizarea corecta a greutatii încarcaturii, operatiune care se realizeaza printr-o cântarire obligatorie sau facultativa. Cântarirea se impune tuturor categoriilor de marfuri destinate exportului-importului, cât si a celor care circula în conditii de expeditie de coletarie sau mesagerie.

5. Eliberarea documentului de transport – transportatorul este obligat sa emita un document care sa contina toate mentiunile referitoare la marfurile supuse transportului, locul, data, destinatia, tariful de transport, etc.