Contractul de Vanzare - Cumparare

Imagine preview
(8/10 din 3 voturi)

Acest referat descrie Contractul de Vanzare - Cumparare.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 2 fisiere doc de 11 pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Drept Comercial

Extras din document

Contractul de comert international

Activitatea de comert exterior privind schimburile sau prestarile de lurcari si servicii se concretizeaza sub forma unui contract comercial international, care genereaza raporturile juridice între parteneri din tari diferite.

Armatura juridica a oricarei tranzactii internationale o constituie contractul care poate fi definit ca fiind un act juridic încheiat prin acordul de vointa a doua sau mai multe persoane cu scopul de a crea, modifica sau stinge raporturile juridice.

Pentru ca un contract sa fie considerat contract comercial international este necesar, ca el sa se caracterizeze prin internationalitate, adica contractul sa contina elemente de extraneitate cum sunt: una din partile contractuante sa fie un strain, plata pretului sa se faca într-o valuta etc.

Orice contract este o conventie si nu un act unilateral, care are ca obiect crearea de obligatii. Daca orice contract este o conventie, nu orice conventie este un contract: de exemplu, unele conventii prin care se transmit ori se sting drepturi si obligatii (cesiunea de creanta si remiterea de datorie).

Exista unele contracte care, desi nu sunt obligatorii totusi nu sunt lipsite de toate efectele juridice, fie pe motivul ca seamana cu un contract (angajamentele de onoare, gentlemans agreements, prezente doar în dreptul international public).

O tranzactie comerciala este precedata de o suita de actiuni întreprinse atât de ofertant cât si de destinatarul ofertei, având drept scop cunoasterea conditiilor concrete ale viitorului contract comercial. Toate activitatile si instrumentele folosite conduc la formarea contractului, actiune care poarta numele de încheiere de contract. Formarea contractului se pregateste în cursul unor negocieri, în vederea stabilirii unui consens între oferta si acceptare. Pentru încheierea contractului sunt necesare o serie de acte, documente comerciale cum ar fi cererea de oferta, comanda, acceptarea de oferta sau comanda etc.

Negocierea comerciala internationala este un proces organizat de comunicare între doi sau mai multi parteneri din tari diferite, care îsi propun adaptarea progresiva a pozitiilor lor in scopul realizarii unei intelegeri de afaceri reciproc acceptabile, materializata in contractul extern. Pregatirea negocierilor comerciale presupune elaborarea unui program de lucru detaliat care sa cuprinda: stabilirea obiectivelor negocierii; cunoasterea partenerilor comerciali; documentarea si informarea; stabilirea strategiilor; elaborarea lucrarilor pregatitoare; analiza solutiilor posibile; integrarea operatiunii in cadrul general; studierea perspectivelor.

Echipa de negociatori se stabileste în raport cu obiectivele propuse, în functie de natura si complexitatea tranzactiei tinând cont de conditiile generale in care urmeaza sa aiba loc tratativele.

Cererea de oferta este documentul comercial prin care o firma îsi manifesta vointa de a încheia un contract cu un obiect bine determinat si se materializeaza sub forma de scrisoare comerciala, telegrama, telex sau sub forma unei convorbiri telefonice cu partenerul potential. Ea nu produce efecte juridice, dar are functia importanta de a declansa dialogul precontractului. Oferta este documentul comercial pe care o firma îl adreseaza unui client potential - la cererea acestuia sau din proprie initiativa - prin care se comunica conditiile concrete cu privire la încheierea unei anumite tranzactii, cu un obiect precis determinat. Oferta ferma trebuie facuta în toate cazurile în scris si trebuie sa contina toate elementele viitorului contract - obiect, pret, termen de livrare sau executare etc, deoarece acceptarea ei întocmai de catre destinatar înseamna contract încheiat. Se impune sa contina un termen pâna la care poate fi acceptata.

Momentul si locul încheierii contractului sunt foarte importante, asa ca în cazul contractelor care se formeaza în prezenta partilor, momentul si locul formarii lui este acela unde a fost încheiat prin semnarea lui de partenerii în cauza. Atunci când contractul se formeaza prin corespondenta -inter absentes - sistemele de drept ale statelor au generat doua teorii principale: potrivit teoriei emisiunii sau a expedierii contractul se considera încheiat în momentul în care destinatarul ofertei (al comenzii) îsi manifesta acceptul sau; acest principiu este prevazut în sistemul Common Law si S.U.A. precum si în legislatiile unor tari ca: Argentina, Brazilia, Chile, Columbia, Costa Rica, Ecuador, Guatemala, Honduras, Japonia, Liban, Peru, Siria; potrivit teoriei receptiei, contractul este considerat format nu în momentul în care destinatarul a expediat ofertantului acceptarea sa, ci în acela în care acceptarea destinatarului a ajuns la ofertant.

În ceea ce priveste locul formarii contractului, putem spune ca este determinat de punctul geografic unde, potrivit celor doua teorii expuse, s-a încheiat contractul: în tara ofertantului, potrivit receptiei, sau în tara destinatarului ofertei, potrivit teoriei emisiunii (expedierii) acceptului.

În partea finala a oricarui contract comercial international este necesar sa se înscrie clauze ferme privitoare la raspunderea partilor contractante în situatia în care îsi îndeplinesc necorepunzator sau nu-si îndeplinesc obligatiile asumate. În cadrul unui aranjament contractual este important sa se stabileasca clar drepturile si obligatiile fiecarei parti. Daca acestea lipsesc sau sunt vagi, probabil ca partile nu vor reusi sa execute contractul fara a modifica în prealabil clauzele respective si executarea silita devine improbabila, pentru ca instanta de judecatava trebui sa deduca clauzele pe baza presupunerilor sale asupra intentiilor partilor. Raspunderea se materializeaza sub forma unor penalitati înscrise în contract pentru neexecutarea obligatiilor contractuale, printre care: nelivrarea totala sau partiala a marfurilor ori a lucrarilor contractate (inclusiv a documentatiei tehnice si/sau prestarea asistentei tehnice); livrarea cu întârziere sau cu defectiuni de calitate a acestora; nerealizarea parametrilor tehnico-economici garantati; neefectuarea receptiei în termenele convenite; netransmiterea la timp a specificatiilor tehnice necesare introducerii în fabricatie a produselor contractate; plata cu întârziere a incaso-ului, netransmiterea în termenele convenite a scrisorilor de garantie bancara ori a altor documente sau instrumente de plata; nepre-luarea la timp a marfurilor, conform clauzelor contractuale (neangajarea de nave în pozitii de încarcare corelate cu termenele de livrare; nepunerea Ia dipozitie a mijiocelor de transport auto sau aeriene la termenele stabilite etc); netransmiterea în timp util a tuturor documentelor însotitoare ale marfurilor, în conditiile convenite; neplata avansului, neacceptarea situatiilor de plata ori neefectuarea platilor în termenele si conditiile convenite; neexecutarea la termen de catre beneficiarul lucrarilor, dupa caz, a obligatiilor contractuale de punere la dispozitie a terenului, a documentatiei tehnice, a avizelor si a altor aprobari legale, a masinilor,

Fisiere in arhiva (2):

  • final drept.doc
  • prima pagina.doc