Contractul de vânzare cumpărare comercială

1. Notiuni si caractere juridice

1.1. Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare comerciala

Vanzarea-cumpararea este o operatie comerciala care inlesneste si face posibil schimbul de marfuri.

Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura cu contractul de vanzare-cumparare. Astfel:

� realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzari-cumparari comerciale;

� intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare;

� intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost distruse in caz de forta majora;

�intreprinderile de banca finanteaza  prin intermediul operatiunilor de credit  schimbul, punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului.

Elementele contractului, incheierea, executarea, desfiintarea sunt aspecte reglementate de Codul civil, care constituie principalul izvor de drept in materia contractului de vanzare-cumparare.

In art. 60-73 din Codul comercial, legiuitorul reglementeaza unele aspecte ale vanzarii comerciale, cum ar fi: transferul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut si al riscurilor, pretul vanzarii, consecintele nerespectarii obligatiilor.

Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in functie de criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. 1 si 2 C.com., fie, potrivit criteriului negativ prevazut in art. 5 C.com.

1.2. Notiune

Potrivit art. 1294 Cod civil vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui.

Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare-cumparare intocmai ca si legiuitorul, cu urmatoarele precizari:

� transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui (se transmite fie un drept real fie un drept de creanta);

� vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri corporale sau incorporale, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt.

Nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii urmatoarele drepturi:

� Drepturile intuitu personae (de exemplu , dreptul la pensie, dreptul la intretinere)

� Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul la abitatie al sotului supravietuitor, dreptul real de uz ).

Consideram ca vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de vointa care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul se obliga, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului.

Cadrul legal al contractului de vanzare-cumparare este Codul civil art. 1294-1404, Codul comercial art. 60-73 si diferite legi speciale.

1.3 Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

a) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect, existand o reciprocitate a obligatiior ce incumba ambelor parti.

Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate , de a preda lucrul vandut si de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului , iar cumparatorul are obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii.

Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respectiv: rezolutiunea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a contractului (exception non adimpleti contrctus) si riscul contractual.

b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind realizarea unui avantaj material.

c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ deoarece ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului.

d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea bunului vandut.

Regula enuntata comporta urmatoarele exceptii:

� Vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, deci contractul are caracter solemn). In lipsa formei autentice contractul are nulitate absoluta.

� Forma autentica nu este necesara in cazul instrainarii constructiilor.

e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de proprietate .

Dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la cumparator in momente diferite, in functie de natura bunului vandut:

� Daca este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite din momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul nu a fost platit(art. 1295 C.civ.).

Riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului.

� Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de proprietate se transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare, numarare, operatiuni care se fac de regula, in momentul predarii lui. Riscul pierderii fortuite apartine vanzatorului care va trebui sa predea cumparatorului un bun de aceeasi calitate si cantitate cu cel care a pierit (genera non pereunt)

� In cazul vanzarii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in momentul existentei

� In cazul vanzarii afectate de termen sau de conditie, dreptul de proprietate se va transmite in momentul implinirii termenului sau daca se realizeaza conditia.

� In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dupa sine nulitatea absoluta a contractului incheiat.