Deschiderea Procedurii Falimentului

CAPITOLUL I

DESCHIDEREA PROCEDURII FALIMENTULUI

În reglementarea Legii nr. 85/2006, procedura falimentului constă într-un ansamblu de operaţiuni şi acte juridice care privesc: hotărârea de intrare în faliment, stabilirea masei active, lichidarea bunurilor debitorului, distribuirea lichidităţilor şi închiderea procedurii.

Procedura falimentului nu se închide chiar dacă creanţa celui ce a solicitat deschiderea procedurii a fost satisfăcută, în cazul în care între timp şi alţi creditori au depus declaraţii de creanţă, deoarece finalitatea procedurii o constituie lichidarea bunurilor şi plata tuturor datoriilor

În ansamblul ei, procedura falimentului parcurge următoarele etape :

a) Luarea primelor măsuri:

- ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea;

- sigilarea bunurilor care fac parte din averea debitorului;

- inventarierea acestor bunuri;

- luarea măsurilor de conservare a bunurilor;

- vânzarea unor bunuri;

- blocarea depozitelor bancare;

- înscrieri sau înregistrări în registrele de publicitate imobiliară;

b) Stabilirea masei pasive:

- întocmirea listei creditorilor şi a bunurilor debitorilor;

- verificarea creanţelor şi întocmirea tabelelor de creanţe;

- întocmirea de către lichidator al tabelului preliminar al tuturor obligaţiilor debitorului;

c) Efectuarea lichidării:

- vânzarea bunurilor din averea debitorului la licitaţie sau direct, într-un mod cât mai avantajos şi cât mai rapid;

- evaluarea bunurilor de către un expert;

- publicitatea vânzărilor;

- încasarea veniturilor produse din administrarea bunurilor averii debitorului;

- depunerea sumelor obţinute din vânzări;

- plata creditorilor care au garanţii reale;

d) Distribuirea sumelor:

- întocmirea de către lichidator a raportului şi a planului de distribuire şi notificarea lor către creditori;

- soluţionarea de către judecătorul sindic a contestaţiilor la raport şi la planul dc distribuire;

- acoperirea cheltuielilor aferente procedurii şi plata creanţelor în ordinea stabilită piin lege;

- consemnarea unor sume pentru plata ulterioară a unor creanţe;

- rezolvarea contestaţiilor cu privire la creanţe;

- întocmirea raportului final şi a bilanţului de către lichidator, soluţionarea obiecţiilor la acestea şi aprobarea lor de către judecătorul sindic;

- distribuirea finală a fondurilor din averea debitorului;

e) Închiderea lichidării, la cererea lichidatorului, prin hotărârea judecătorului-

sindic;

Procedura falimentului sau altfel spus intrarea în faliment poate fi declanşată în cazul deschiderii oricăreia din formele procedurii, generale sau simplificate şi este decisă de judecătorul-sindic în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege :

- debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedura simplificată - ipoteză care are în vedere doar situaţiile în care sunt începlinite condiţiile prevăzute de lege privind procedura simplificată.

În această situaţie cererea debitorului formulată în condiţiile art. 27 din lege, trebuie însoţită de o declaraţie prin care acesta îşi manifestă intenţia de a intra în procedura simplificată. Declaraţia anterior menţionată poate fi depusă la grefa instanţei, fie concomitent cu cererea de deschidere a procedurii, fie ulterior, însă într-un termen de 10 zile de la data înregistrării cererii introductive. Această declaraţie conţine manifestarea de voinţă expresă a debitorului prin care acesta solicită să i se aplice în mod direct procedura falimentului, debitorul încadrându-se în condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (2) lit. f) teza I din Legea nr. 85/2006.