Determinarea Profitului Impozabil

Datorită reorganizării agenţilor economici din ţara noastră sub forma companiilor naţionale, regiilor autonome, societăţilor comerciale etc. a fost necesară o adaptare corespunzătoare a instrumentelor financiare şi fiscale prin intermediul cărora se realizează veniturile bugetului statului şi ale bugetelor locale.

Până în anul 1990 inclusiv, veniturile bugetare au fost stabilite în mod diferenţiat. Astfel, unităţile economice de stat au plătit impozit pe beneficiul stabilit în cote progresive pe tranşe de rentabilitate, unităţile cooperaţiei meşteşugăreşti au plătit un impozit pe venit stabilit în cote progresive mai accentuate pe trepte de rentabilitate, iar unităţile cooperaţiei de consum şi cele de credit şi ale organizaţiilor obşteşti au plătit un impozit pe venit, calculat prin aplicarea unei cote proporţionale de 25%.

Acest sistem de impunere a determinat ca la acelaşi profit obţinut de agenţii economici din diferite domenii de activitate, aceştia să plătească un impozit diferit.

Pentru evitarea acestei situaţii, începând cu anul 1991 s-a creat un cadru juridic unitar care să asigure o participare echitabilă a agenţilor economici la formarea veniturilor statului în funcţie de mărimea şi natura profitului obţinut, instituindu-se impozitul pe profit.

Profitul impozabil şi impozitul pe profit se calculează şi se înregistrează trimestrial, cumulat, de la începutul anului fiscal, sau lunar în cazul societăţilor comerciale bancare, persoane juridice române şi sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine .

Impozitul pe profit se aplică după cum urmează :

a) în cazul persoanelor juridice române şi al persoanelor juridice cu sediul social în România, înfiinţate potrivit legislaţiei europene, asupra profitului impozabil obţinut din orice sursă, atât din România, cât şi din străinătate;

b) în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu permanent în România, asupra profitului impozabil atribuibil sediului permanent;

c) în cazul persoanelor juridice străine şi al persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică, asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;

d) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană juridică română, asupra profitului impozabil aferent acestor venituri;

e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care realizează venituri atât în România, cât şi în străinătate, din asocieri fără personalitate juridică, asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile persoanei fizice rezidente.

Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile.

În vederea determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câştigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investiţiile financiare.

În cazul bunurilor mobile şi imobile produse de către contribuabili şi valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleaşi termene scadente prevăzute în contractele încheiate între părţi, proporţional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului. Opţiunea se exercită în momentul livrării bunurilor şi nu se poate reveni asupra ei.

Venituri neimpozabile la calculul profitului impozabil

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română;

b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele favorabile de valoare rezultate din evaluarea titlurilor de participare şi a obligaţiunilor emise pe termen lung, efectuată potrivit reglementărilor contabile. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionării, a retragerii, a lichidării investiţiilor financiare, precum şi la data retragerii capitalului social la persoana juridică la care se deţin titlurile de participare;

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile, precum şi veniturile din restituirea sau anularea unor dobânzi şi/sau penalităţi de întârziere pentru care nu s-a acordat deducere;

d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.