Faptele ce atrag răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvență

CAPITOLUL I

I.1 CAUZELE GENERALE ALE INSOLVENTEI

Tranzitia Romaniei la economia de piata a plasat agentii economici in fata unor realitati noi cum ar fi: concurenta, restructurarea si privatizarea, blocajul financiar, modificarea structutrii productiei si consumului, somajul si masurile sindicale.

Pozitia agentilor economici, viteza lor de reactie la aceste fenomene noi, necunoscute, a fost diferita si a depins in multe cazuri de capacitatea de adaptare si calitatea managementului, dar in alte situatii esecul societatilor pe drumurile nepietruite ale tranzitiei nu pote fi pus in mod statornic si culpabil pe capacitatea si loialitatea managementului.

Blocajul financiar ori schimbarea instantanee a legislatiei fiscale sunt doua exemple care au condos la falimentarea unor societati comerciale care are putine legaturi cu managementul societatilor comerciale in cauza si mai mult cu capacitatea guvernului de a crea cadrul legislative pentru evitarea acestor fenomene.

Aplicarea unor terapii discretionale de “ajutorare” a societatilor si companiilor cu capital de stat prin anularea datoriilor, in timp ce societatile cu capital privat concurente nu au beneficiat de aceeasi terapie, a generat dificultati majore si chiar falimente ale acestora din urma.

Terapia cu bani publici aplicata numai capitalului de stat s-a dovedit culpabila, nu a avut ca efect decat prelungirea agoniei, intarzierea revitalizarii societatilor in cauza si ajungerea in cele din urma in starea insolventei.

Este semnificativ si relevant faptul ca subcapitalizarea societatilor comerciale, indifferent de forma de proprietate, a ridicat, in conditiile unei inflatii cornice, gradul de vulnerabilitate la atacurile nimicitoare ale insolventei.

Pe langa capitalizarea istorica redusa a societatilor comerciale cu capital de stat, infiintarea, potrivit legii, de SRL-uri cu un capital de 200 RON ori a unui SA cu 2.500 RON, iar incepand cu octombrie 2006 cu 25.000 euro, constituie o sfidare la adresa productie si sanatatii societatilor comerciale, vulnerabile din nastere la atacul insolventei.

Un asemenea grad de capitalizare, in conditiile in care peste 75% din societatile comerciale din Romania sunt SRL-uri, poate oricand naste la orizont falimentul, iar punerea sub protectia legii insolventei apare ca o cale de aparare a “teparilor” si “tunarilor” care au spoliat si falimentat agenti comerciali.

In present in Romania fenomenul insolventei este insufficient abordat, atat din punct de vedere practice, cat si theoretic.

Studiile si analizele publicate in domeniul insolventei in Romania au mai mult un character academic, universitar, abordand cu precadere aspectele juridice si mai putin aspectele practice economice si sociale ale insolventei.

Posibilitatea analizei globale a acestui fenomen este aproape imposibila, intrucat nu exista o statistica la nivel national care sa cuprinda societatile comerciale aflate in faliment, structura acestora pe domenii de activitate, cauzele care au generat aceasta stare, care sa permita luarea unor deciziim privind prevenirea si limitarea evolutiei acestui fenomen ori imbunatatirea reglementarilor legale privind insolventa.