Faptele de comerț

FAPTELE (ACTELE) DE COMERT

1.Generalitati

Din punct de vedere terminologic, operatiunile de comert pot sa fie atat “fapte de comert”, cat si “acte de comert”. Adesea termenul de “fapt” de comert este folosit de legiuitor pentru a desemna toate operatiunile de comert , fie ca acestea sunt “acte juridice” de comert, fie ca sunt numai “fapte juridice” de comert.

Actele juridice sunt manifestari de vointa facute cu intentia producerii efectelor juridice, in timp ce faptele juridice sunt actiuni ale omului facute fara intentia crearii de efecte juridice (nasterea, modificarea sau stingerea de drepturi sau obligatii), acestea producandu-se in virtutea legii. Faptele juridice “stricto sensu” sunt licite, gestiunea de afaceri, plata nedatorata reunite pe ideea imbogatirii fara just temei si ilicite, delictele si cvasidelictele.

2.Definitie

In sensul cel mai cuprinzator, faptul de comert este orice activitate care da nastere la raporturi juridice guvernate de legea comerciala si care se intemeiaza pe ideea de schimb de marfuri si valori, fiind calificata ca o activitate de intermediere in operatiunile de schimb.

Interesul practic al delimitarii faptelor de comert de cele cu caracter civil consta in urmatoaele:

- definirea comerciantului se face, in principal, in functie de activitatea pe care o desfasoara si anume, daca, in mod obisnuit, face fapte de comert avand comertul ca o profesiune obisnuita;

- dispozitiile legale care reglementeaza faptele de comert sunt adesea diferte de cele care reglementeaza faptele civile. De exemplu, in materie de probe, potrivit art.46 C.com., obligatiile comerciale pot fi dovedite cu orice mijloc de proba spre deosebire de cele cu caracter civil pentru care proba cu martori nu este admisibila daca au o valore mai mare de 250 lei sau, in situatia existentei mai multor debitori , debitorii raspund solidar, daca nu exista stipulatiune contrara, spre deosebire de obligatiile civile unde, daca exista mai multi debitori, regula este divizibilitatea iar exceptia, solidaritatea.

3.Clasificarea faptelor de comert

Faptele pot fi clasificate astfel, urmarind cele doua sisteme consacrate in diferite legislatii respectiv: sistemul obiectiv, propriu legislatiei franceze, italiene si sistemul subiectiv insusit de legislatia germana si de celelalte sisteme de drept inspirate dupa cea germana.

Potrivit sistemului obiectiv, un „fapt” este calificat „de comert" daca in mod obiectiv, in continutul lui exista una din operatiunile pe care legiuitorul insusi de califica ca fiind „de comert”, deoarece se intemeiaza pe ideea de interpunere (intermediere) in schimb.

Potrivit sistemului subiectiv un „fapt” este calificat „de comert” daca este facut de un comerciant. Calitatea subiectului determina natura juridica a faptului, iar comerciantul este definit, de regula, ca fiind acea persoana care si-a inregistrat firma in registrul de comert, inregistrare care are efect constitutiv sau daca are una din intreprinderile comeciale anume stabilite de lege.

In concluzie faptele de comert se impart in:

- fapte de comert obiective

- fapte de comert subiective

- fapte de comert mixte sau unilaterale

A. Faptele de comert obiective

Faptele de comert obiective sunt acele operatiuni, acte juridice prevazute de legiuitor in art.3 din Codul comercial, calificate astfel in functie de natura sau functia lor economica, si in unele cazuri de forma lor.

In art.3 C.com sunt prevazute un numar de 20 de operatiuni pe care legiuitorul le califica „de comert”. Trasatura comuna a celor 20 de „fapte de comert” este intermedierea, la care se poate adauga caracterul speculativ. Speculatia este de natura faptului de comert, nu de esenta lui. Astfel pot exista operatiuni comerciale care apar ca acte dezinteresate (de exemplu, un comerciant vinde marfurile sale la un pret derizoriu pentru a-si atrage clientela sau pentru a facilita eliminarea unui stoc creat in mod obiectiv ori pentru a inlatura o concurenta vecina). Activitatea speculativa a comerciantului consta in obtinerea unor profituri viitoare.

Cele 20 de fapte de comert se grupeaza in trei categorii:

I. Operatiuni intermediare in schimb asupra marfurilor, titlurilor de credit, care pot fi denumite fapte obiective constituite de comert

Din aceasta categorie fac parte:

- Cumpararea si vanzarea comerciala

Potrivit art.3 pct.1 si 2. C.com., „legea considera ca fapte de comert”:

- cumpararaturile de producte sau marfuri spre a a se revinde in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde de obligatiuni ale Statului sau alte tituri de credit circuland in comert;

- vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte tiluri de credit circuland in comert, cand vor fi cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;