Faptele de Comerț

INTRODUCERE

Acest referat cuprinde informaţii generale cu privire la dreptul comercial, faptele de comerţ cât si clasificarea faptelor de comerţ. Este necesar cunoaşterea în primul rând a tuturor categoriilor de fapte de comerţ aşa cum sunt ele prezentate în art. 3 al Codului commercial.

Fapta de comerţ poate fi definită ca fiind actul juridic, faptul juridic sau operaţiunea prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia bunurilor, efectuată cu intenţia de a obţine anumite beneficii (profit).

În doctrina clasică, faptele de comerţ au fost clasificate în 3 categorii:

- fapte de comerţ obiective, care sunt determinate de lege şi produc efecte juridice în temeiul legii, independent de calitatea persoanei care le săvârşeşte (comerciant sau necomerciant);

- fapte de comerţ subiective, adică faptele care dobândesc caracter comercial datorită săvârşirii lor de către o persoana care are calitatea de comerciant;

- fapte de comert unilaterale sau mixte.

Codul comercial român stabileşte în art. 3 o serie de operaţiuni săvârşite de către o persoană sunt fapte de comerţ. Art. 4 din Codul comercial dispune ca, în afară de aceste operaţiuni calificate drept fapte de comerţ vor avea acelaşi caracter şi celelalte contracte şi operaţiuni ale unui comerciant cu 2 excepţii: aceste condiţii comerciale privind art. 56 arată că în masura în care într-un raport juridic operaţiunea săvârşită are caracter comercial pentru una dintre părţi, legea aplicabilă respectivului raport juridic va fi legea comercială.

CAPITOLUL I Noţiuni cu privire la dreptul comercial

Raporturile sociale sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice care au drept scop că, prin limitarea sferei de acţiune a persoanelor fizice şi juridice, prin mărginirea drepturilor subiective (înţelese ca puteri sau facultăţi), să facă posibil schimbul de bunuri şi servicii, iar activitatea lor să nu contrazică suprema ţintă a dreptului, apărarea valorilor fundamentale ale societăţii. Acest ansamblu de reguli constituie dreptul privat, care este divizat în doua mari ramuri: dreptul civil şi dreptul comercial.

Dreptul civil, ca ramură a dreptului privat, reglementează raporturile juridice civile, care sunt raporturi sociale cu conţinut patrimonial sau personal nepatrimonial, stabilite între părţi care au o poziţie juridică egală.

Dreptul comercial reglementează numai un anumit gen de raporturi patrimoniale stabilite între părţi egale juridic. Denumirea drept comercial sugerează ideea unui ansamblu de norme juridice care privesc comerţul. Deşi o asemenea circumscriere a sferei dreptului comercial este în mare măsură corectă, pentru a înţelege sensul acestei noţiuni este necesară o analiză a noţiunii de ”comerţ” din mai multe puncte de vedere: etimologic, economic şi juridic.

Etimologic, termenul de “comerţ” provine de la lat. commercium, care este o juxtapunere a cuvintelor cum şi merx, ceea ce inseamnă “cu marfă”. Deci, comerţul ar constitui totalitatea operaţiunilor cu mărfuri.